Europa cui? Europa mea?

Ca un hot va fur acum cateva clipe de dragul amatorului de senzational...Nu sunt mandra ca sunt europeana.Dar asta nu inseamna ca imi este rusine de asta.NU poti cere un set de valori prefabricate.Identitatea nu ti-o cumperi dintr-un magazin pret-a-porter.Pur si simplu s-a intamplat...Inca nu sunt obinsnuita cu ideea...Asta ma poate face sa privesc fara prejudecati spre restul lumii. Cliseele aderarii le regasim cu usurinta(de obicei incep cu ''cresterea'' pensiilor, dar se pot termina si cu aceea a preturilor).Unii au dreptate.Schimbarile sunt bune si rele...Maine va fi bine(iata speranta), acum , dupa aderare, e bine (iata iluzia!). Noi suntem parte integranta a Europiei doar la nivel de semnatura.Practic Europa inseamna Franta,Germania, Spania,Italia,cu atat mai putin Calarasi.Se poate cosulta o harta in acest sens.Cand zici Calarasi zici doar atat...unii spun ''mai mult praf decat oras''...nu poti spune inca Europa.Ca am intrat in Europa...DA!este legal.Iertare,dar nu e nimic personal.Si optimismul poate fi o forma de boala.Asta pentru ca refuz sa vad ce am sub nas si incerc pe cat posibil sa imi largesc pe cat posibil campul vizual.Dar lucrul acesta nu l-am invatat si s-ar putea sa nu ne pricepem toti la asta. Pe cuvant,recunosc Europa, doar dupa cele 12 stele galbene pe fond albastru si acestea oarecum ingalbenite de trecerea timpului.Se cauta propietar...Europa cui?...Europa mea?.... Sa nu ma categorisiti drept un umil servitor de-al lui Cioran. SUnt fireste si parti bune, insa nu de fiecare data data ajung unde trebui iar perceptia este oricum deformata.Iar aceasta responsabilitate nu-i revine unui simplu innegritor de hartie. Imi cer scuze ca ma irosit timpul dumneavoastra si pixul meu caci oricum problemele acestea ma depasesc.