vineri, 21 decembrie 2012

Jazzz from Brno: Gustav Brom, tell it like it is

Searching on Wikipedia for some beloved artistic figures of Brno I got clubbed by this Gustav Brom, fellow musician, big band leader, arranger, clarinetist and composer what-so-ever jazz man.

In just 20 ys of performances till the 60's, Brom’s band was worldwide one of the top ten big-bands according to American jazz polls. They jumped from bop or cool to jazz west coast and even dixieland and dance.

miercuri, 19 decembrie 2012

Fotograful român Kristian Schuller, dincolo de Penelope Cruz

Despre fotograful născut în Romania, germanizat, Paris-izat, presa română nu a înţeles mai nimic atunci când Schuller a realizat pictorialul cu Penelope Cruz pentru calendarul Campari 2013.

Uitându-te prin shooting-urile şi pozele semnate de el fotografia fashion - un sirop pentru tuse - pare mai uşor de înghiţit pentru că imaginile lui sunt atât de eterice şi de bine lucrate. Surprinzător, artistul spune chiar că e un prieten al minimalismului.

Bouton, Campari, Nike, Vogue Hellas, Harper’s Bazaar, Stiefelkonig şi Vogue Gioiello sunt câteva dintre brandurile pe care a lucrat, după ce a studiat atât fotografia, cât şi fashion design-ul (în Paris, sub tutela lui Vivienne Westwood).

Fotografia de modă nu e posibilă fără modă, după cum a spus-o iarăşi Schuller, dar dincolo de asta a făcut poze fotbaliştilor pentru GQ, lui Gisele Buendchen, sau lui Heidi Klum, pentru evenimente ruseşti, săptămâni de modă etc.
Asta, plus o soţie art director pentru proiectele sale. Aşadar nu e nicio surpriză că pe site-ul lui vei găsi portrete de oameni simpli din Transilvania alături de cele ale lui H. Klum sau G. Buendchen, spoturi avantgardiste şi printuri răvăşite de reclame pentru parfumuri şi reviste.

Proiectul interesant pentru un fotograf a fost un road story prin America, prin circuri părăsite, cu buget limitat şi multe improvizaţii:

# About the photo artist Kristian Schuller, trying to make the most out of fashion photo. The romanian born, now moved and working in an artistic arondisement in Paris, swings from fashion shootings to perfume prints and abandoned circuses in the middle of nowhere US, into a deserted field with Cadillacs in L.A - trying to make his image - not at all of a poshy fash' flash guy photographer.
'In the end is not about how you get the story, but just to be able to tell it'. (KS)

miercuri, 7 noiembrie 2012

America, You Only Vote Once: Mad Men Obama-Romney

Status quo. Due to presidential elections all over America voting lines are longer than the gas lines created by Sandy.

So Obama's team is keep posting Facebook updates, Twitter updates, Reuters photos updating crazily on news agencies. Romney visited 2 states in the last hours of the race and he still asks for dollars on FB from his suporters. There's red and blue everywhere, the online is bleeding with hashtags like '#vote', '#2012 elections', '#ivoted', #patchelections ', and so on. We're getting politically mad.

# Emotions: Obama's winning on gender issues, that's clear. 

“Don’t Ask, Don’t Tell”, the message relates to LGBT communities, and also his support to women (pro-choice option) is a very  'outrageous' position pro- women if we think that one hundred years ago, they were not even allowed to vote. Romney gains voters on the economic issue, but his position on abortion flipped so many times in the last years and since 2002 he was declaring himself pro-life.

“We can't move backwards. We've got to go forward.[...] The women in your life need to see this. We can’t afford a president with Romnesia. Being married to Michelle, and having these tall, beautiful, strong-willed girls in my house, never allows me to underestimate women. [...] Our daughters should have the same opportunities as our sons', some of the declarations of the President.

Other flashbacks are presenting Obama with Jay-Z and Bruce Springsteen just on the finish line, Obama wearing a pink anti-breast cancer bracelet, or the actual president hugging up a victim of Sandy, or just having a speech in the rain. He had all the possible emotional images of this campaign, like in 2008, and in the end he magistrally finished literally in tears, just like another 'Putin'.

Obama has had also the jokes (the most twitted one during the last debate - 'we also have fewer horses and bayonets' refering to the capacity of the army. Plus, most of the newspapers are crediting the democrat with the most chances of winning, even if the difference is at a high stakes. What keeps him stiil in tension, though?

# Patriotic speaker, more a con-man?

On the other hand Romney is quite criticised by the media for accusing 47 percent of Americans for paying no taxes and seing themselves as victims. Also, he asked some british hosts publicly whether they were prepared for the London Olympics or not. What else?

Romney would get imediately rid of ObamaCare, (the healthcare plan that cover the uninsured) telling by his declaration, but apart of the patriotic platitudes he served since being a senator for Masachussetts and more recently in the primaries, he said nothing more. Maybe just the fact that he quite adopted the ubicous 'change' promise, re-launched even by his conter-candidate in 2008, saying that he is really gonna make a change. Yeah!

'We just can’t afford four more years of President Obama’s, says Romney continually, invoking mostly economical reasons. Also, he constantly ensures the Americans that he knows business.

On the other hand Obama tried to make his opponent unacceptable, a fact that made him lost some procents in the beginning of the race, and of course the first lost debate for the Democrat, when he admitted he had a 'nap'. Still, the democrat awaits the result of the elections playing basketball, while Romney goes even few hours before the election polls are opened to other 2 states (of which Ohio is decisive) and ends his campaign with a party in his adopting state - New Hampshire. Even a few hours before the elections are opened Romney's staff still asks for donations on the candidate FB page.

# $2.6 billion money spent in the campaign from both parties
# 30 million people who voted early this year, since 25 Oct.

Meanwhile, the American electors are disapointed they cannot vote on Iphone, or they're afraid that the touchscreen machines in the elections polls are stealing votes for the counter-candidate. And, just to be clear, Sandy erased the phrase “climate change” from the candidates vocabulaires and 2 days from the campaign, but on the finish Obama and Romney we're running like mad men on the streets for getting ultimate voters.

Red or blue. Experience or change. Obama or Romney. Or none.
UPDATE! Voters who cared about the economy picked Romney by only one point over Obama, 49 percent to 48 percent. Still, 'Obama simply neutralized his opponent; there's nothing in that number that suggests a mandate', as the American press beautifully remarks.

marți, 23 octombrie 2012

Romney vs Obama (III): Last call on national security

Through lots of grand statements and big words the candidates sounds like math teachers, as BBC remarks.

Romney offers simple solutions with a well dosed smile always on his face. Still, not trying to atack Obama, but 'sounding' more presidential. Active, he gives a tons of declarations/positions from other leaders (like he works in the media!), all numbers and images, in just one minute.

Obsessed about economy and army - Obama’s weakest points, R. enumerates things very often ( '5 Easy steps, 1,2,3,4,5..., 'I’m gonna put America back to work'). Also, he uses powerful words and adds unmerciful labels & diagnostics.
Syria: Very clear about that: 'We have to be the leader not the military force. [...] I would give arms to Syrian rebels.' 
Role of US in the world: How often Romney's shifting from foreign policy to the economy?
Terror: 'Can’t kill our way out.'
Egypt: Romney says he supported President Obama's decision to call for the former Egyptian leader Hosni Mubarak to step aside.

So for MR is that simple: images + enumerations. "I love teachers," he says. The moderator adds: "We all love teachers".

For Obama isn't that simple. He looks quite stressed & serious, staring intently at Romney as the former governor answers. Generally O. enlarges the discussion and adds more factors to every single problem questioned.
Syria: O. finally points out that both their Syria plans are identical.
Role of US in the world: 'Let me remind you... We did things.' [...] 'He (reffering to the republican) talks about little business, but in Massachusetts things are getting worst.'
Foreign policy:  'This foreign policy has been "all over the map".
Israel – Iran:
Obama tells Romney that while it's true the US military has less heavy equipment today, it also has fewer horses and bayonets.

Obama to Romney: There were times when it sounded like you would do the same things as us, but you would say it louder.

There's just 15 days to go until the election and Florida is considered a very important state, with  29 electoral college votes. Till there, I'm already obsessed with cliques like 'balanced budget', 'commander-in-chief', and so on.

vineri, 28 septembrie 2012

SAN FRAN / It’s all about the layers

‘Frisco, San Fran sau SF. Recunoscut după celebrul Golden Gate Bridge, celebra închisoare Alcatraz și cea mai curbată stradă din lume, Lombard Street. Ar mai fi Twin Peaks, Napa Valley, cable car-urile, dacă ar fi să ne luăm doar după suvernirurile oribile care sunt prin magazine.
It’s all about the layers. 3 layers at least. E groznic de frig noaptea, nu chilly, ci frig din ăla de toamnă, de dinainte de începerea școlii. De aceea localnicii recomandă să porți cel puțin 3 straturi de haine. Deci e constant de frig tot anul, deși odată cu Halloween-ul ar fi groznic de frig - (nici nu vreau să mă gândesc!). 

Și mai curios, septembrie și octombrie sunt cele mai ‘toride’ luni din an, adică dacă ai noroc ai puțin soare ziua, 13 grade noaptea, foggy, cloudy, windy. 'It’s like having AC all the time', după cum spune o altă localnică. Localnicii ăștia sunt niște adevărați meteorologi, urmăresc live cam-uri cu vremea din tot orașul, își fac programul în funcție de cât de înnorat este pe GG Bridge, and so on, deși aici niciodată nu plouă.

[[[[[[[Album cu poze SF, din vacanţă.]]]]]]]

Străzi dureros de nemaipomenite. Nu numai din cable car-ul  lor (un fel de tramvaie decupate/decuplate și mici), dar și când e vorba de mers pe jos străzile sunt foarte înclinate, alambicate, întortocheate, ceea ce în final îți oferă o panoramă superbă. Și nu e vorba numai despre Lombard st., celebra crooked st., ci de cele mai multe dintre străduțe, astfel incat șoferii de autobuz au pene de lemn cu ei, iar între stații se aude clasicul ‘Please HOLD ON!’. De aceea șoferii din San Fran sunt niște șoferi grozavi.

Case curcubeu, albastre, mov, roz. Mici, dar înalte, prețurile crescând foarte mult în ultima vreme - spațiul fiind tot mai prost gestionat, ne explică un alt localnic. 2500$ e o chirie într-o zonă bună, around Hayes, să zicem. Oricum, nu găsești chirii sub 300 de dolari pe săptămână, după cum salariul minim e cel puțin 10 dolari pe oră.

Dolores Park. Combinația e simplă: iei un six-pack de bere și apoi te duci în parc. ‘You’re gonna make friends’. Adică vin cu joint-uri direct, cu animale de companie drăguțe, cu pături și cu povești care te țin acolo câteva ore. Spre exemplu lângă terenurile de tenis și bascket un bărbat de culoare și o hispanică se bat pe can-urile golite de rebelii din parc.

Valencia St. & Market St. Powell & Fifth. Valencia a devenit un fel de Soho al Frisco-ului cu foarte foarte multe baruri-pub-uri-restaurante-tip vagon-sală, foarte cochete și cât mai la stradă. Care miros grozav, cu magazine vintage și librării sau locuri de unde poți cumpăra suveniruri. 'So you wanna hang around between Powell and Castro'.

18 St. E tapetată cu steaguri curcubee la fiecare colț de stradă. De ce? Nici nu poți să zici bine ‘oau’ că din dreapta ta apare o femeie-bărbat-gay-what-soo-ever care te lovește de la înățimea ei cu o geantă scârboasă, de pe niște tocuri grotești, etalând niște glezne de halterofil olimpic. Sau când trei gringos îți spun ‘We’re 3 on 3. No pictures’, deși sunt 4 și tu cauți cât mai repede o cafenea.

Dincolo de detalii, SF are un bart (cum își numesc ei metroul) foarte bine pus la punct, pe care îl promovează peste tot, un aeroport foarte aerisit, alb și cochet, cu meduze uriașe de pânză ieșind din tavan și oameni neat, foarte bine îmbrăcați. Nu la fel de obsedați de body-building ca pe Venice Beach, în LA, dar pe care îi vezi alergând, mergând foarte mult pe jos și fiind foarte-foarte amabili. Turiștii merg pe esplanadă, la Pier-uri, acolo unde sunt nenumărate meniuri de seafood și un loc foarte plăcut cu pâine și alte produse de patiserie - Boudin Bakery.

duminică, 16 septembrie 2012

LA: God, give us waves and the chance to see R. Gosling in Downtown!

Los Angeles arată precum poza proastă pe care am făcut-o din avion cu câteva minute înainte de aterizare: centrul - Downtown-ul - învăluit în aburi, cartierele renumite - vizibile și bine împachetate, cartierele mărginaşe – cu grafitti-uri, murdare şi destul de întinse.
Trasport praf. O să-mi fac un tricou cu 'I hate public transportation in LA', după ce pierzi ore bune să ajungi undeva dacă nu ai mașină sau taxi. Am citit niște statistici interesante pe Wikipedia, în acest sens - cică Sepulveuda ar fi cel mai lung bulevard din State, cu vreo 30 de mile. E adevărat că e și cel mai aglomerat al doilea oraș american. Că LA e plin de mașini la 5 AM e un mit prost, dar oricum e destul de aglomerat tot timpul pe străzi. 

Hoollywood party. Din Beverly Hills în LA pe Cahuenga cluburile sunt o avere, băutura se vinde pâna la 2 dimineața, iar puține cluburi sunt deschise până în zori. 35 de dolari intrarea, iar la 2 dimineața body-guarzii vin cu lanternele să-ți ia berea din mână. 

Oameni true. You have to be who you are. Și sunt de toate felurile: albi, afros și mai ales spanioli și mexicani. Vezi și soferița de autobuz care mi-a fost și ghid 20 de minute către Santa Monica - povestea de filmul cu Julia Roberts de pe Rodeo Drive. Sau tipa care a sunat la informații și a așteptat 10 minute să afle ce autobuz luăm către Central Station. 

D-aia toate anunțurile publice sunt traduse și în spaniolă, iar magazinele mexicane sunt la fiecare colț. Și mai true sunt oamenii care ajung în Downtown, acolo după 8 seara e cam panică.

Cerșetori copywriteri. Oricât de inuman sună sunt foarte buni. ‘Need money for safe sex’, pe pancarta unei lesbiene, ‘One dollar per every advice. ‘Fishing for nugs’, ‘I was a ... now I’m a veteran. Do you have a quarter for the bus‘. 

Sau o fetiță de 13 ani care e tips-uită cu sute de dolari după o demonstrație incredibilă în beach skate-park-ul din Venice Beach.
Whites are not welcomed in East LA, deși dacă te duci și prin Hoolywood lumea începe să fie cam dramatică pe străzi. Chiar și în Downtown sau pe marile bulevarde e dubios în autobuze sau după ce apune soarele.

Valuri și Gosling. Deci dă-ne doamne valuri pe Venice Beach și ocazia să-l vedem pe Gosling aproape de Skid Row, în Downtown!

miercuri, 12 septembrie 2012

Tres geek chic Boston in 100 hs / Boston în aproape 100 de ore

Walkable, not spreaded. Direct la imensa autogară South Station China Town-ul leagă orașul, apoi poți efectiv merge prin centru, destul de atipic pentru un oraș American.

Jogging. Boston e oraşul runnerilor cu stil. Pe Zakim Bridge, care e absolut superb, Basarab după cum e suspendat, prin Downtown, Chinatown, parcuri sau prin shopalchoolic-ul Newsburry trebuie să laşi trotuarul joggerilor. Firmele de running shoes ar putea să facă o campanie foarte mișto prin tot orașul la cât de mult se aleargă.
Studenţi. Cică sunt vreo 240 de universități și colegii/licee în zonă. Campusul de la Harvard arată a la Steve Jobs, și la MIT totul arată grozav. Evident, studenții vin la pachet cu skateboarduri-uri și biciclete.

Cum orașul e pentru shopping și turism transportul e foarte scump. Dar pentru studenți e prea scump.
Istorie. Tot timpul ghidul ne-a vorbit de primul amendament al Constituției americane și alte chestii grozave care au pornit de aici.

Case și cartiere din cărămidă. Aliniate, cartiere curate, străzi-scurtătură dureros de perpendiculare, bulevarde ample, clădiri înalte.

J. E Poe s-a născut aici.

Fanueil, Newsburry, Arlington sunt zone bune, foarte cosmopolite, you wanna hang around them. Newsburry Comics pe Newsburry St. e absolut criminal, Barnson&Books de asemenea, magazinele faine sunt toate concentrate aici. Faneuil e bun pentru clubburi și hanging around, Arlington e mai british-royal, așa.
Duck tour. Lumea are dreptate când spune că se merită să plătești 30 și ceva de dolari pentru un tur de o oră, terestru, acvatic, cu un șofer foarte funny în kilt, care te pune să măcâni la fiecare 10 minute.

vineri, 24 august 2012

De ce sunt americanii atât de grași (în 3 pași simplii) / How americans are so fat (in 3 easy steps)

(* poză de la Mac')
Singurul lucru care sună în State exact ca în filmele cu fotomodele sunt monedele de 5 cenți. Oamenii sunt supra-ponderali și și-o merită. În principiu mânâncă numai sosuri, înghețate, cartofi procesați sub orice forma, salate dintre cele mai dubioase și tot felul de alimente colorate, chiar şi omleta de la micul dejun fiind făcută dintr-o 'substanţă'.

În rest, toată lumea elimină zgomotos gazele din stomac. I mean, toată lumea. Copilașii fac show-uri pe la terase aruncând cu mac&cheese din scăunelele speciale în care stau, bătrânii stau cu orele în fața plajelor, iar salvamarii nu arată deloc ca în Baywatch.
Sosurile. Toate mâncărurile au topping-uri și vin cu 2-3 sosuri regular.
Apoi, toți vin la muncă cu mug-uri imense de Starbucks sau Dunkin Donuts, colegii de muncă din tura a doua făcând adevărate ‘livrări’ de cafea în cofraje speciale. Cei pe care îi vezi mai fit sunt cumva, tot europeni. Iar cărucioarele-maşinuţe din supermarketuri sunt ‘umplute’ tot de cei peste 100 de kilograme. Între timp sălile de fitness sunt deschise non-stop, iar piscinele de înot și terenurile de baschet arată incredibil de goale. Chiar și o bicicletă costă aproape cât un desert pentru ei: între 12-30 de dolari second-hand și 150 de bucks în Wal-mart.

Galonul. Evident toate porțiile de mâncare sunt oversized, unitatea de măsură favorită fiind galonul - (3,78L), probabil inventat de ei? Chiar și o înghețată de 3 bucks sau un cream de la Starbucks au cel puțin un litru. Mug-urile în care își țin lichidele în timpul zilei sunt deci prea colorate și mari.

Peanut butter. Care teoretic e sănătos în cantități mici, dar când mănânci peanut butter cu jelly, shake cu peanut butter și înghețată cu peanut butter?

Re-fill. Cine ar fi putut inventa noțiunea de re-fill a paharelor de băuturi la Mac și pe la restaurante de multe ori gratis sau doar pentru un dolar? Sau meniurile plastic junk-food de un 1 dolar din fast-food-uri?

* Trying to understand how americans are so fat. Isn't just about the food, because europeans are starting more and more to eat on the run. It's about many things, like the vedgies are more expensive that a 1 dollar menu from Mac, that they eat in 5 minutes, that they eat standing on their feet, that they have fat dressings for every dish, that they have milk and juice much cheaper if it's bought in larger cantities (3,8 liters per example).

duminică, 5 august 2012

FOTO! Mașini americane de senzație: Ford Mustang VS Ford Mustang

Ford Mustang sau mașini lungi și ascuțite. Atât e de simplu pentru americanii care nu au camionete. 

Pe același principiu, polițiștii au în dotare un minunat Dodge Charger, mașină ce valora încă din 2006 vreo 22000 de dolari.

Găsești și mașini de colecție, realizate, de asemenea, tot de producători locali.
Mașinile nemțești sau cele construite de Honda nu sunt, totuși, foarte numeroase.

*Random cars from NY, Lake George's streets, mostly Mustangs.

miercuri, 25 iulie 2012

'Voi aveți artificii în România?'/ DUMMY QUESTIONS from americans

Mai jos, câteva întrebări retardate venite din partea americanilor.

*‘Europe is in Australia?’ E mai precaut să te recomanzi cum că ești din Europa, nu direct din România, dar ce să te faci când o doamnă pe un vas de croazieră întreabă ceva de genul: ‘Europe is in Australia?’

*‘Do you have fireworks in your country?' Întrebare pricinuită de desele ocazii în care sunt artificii –  în fiecare joi, de 4 iulie, etc. Pură curiozitate.

*'How do you call the people from Czech Republic?' A fost întrebarea uneia dintre hostessele americane (blondă, sic!), la care trei co-naţionali prezenți au ezitat, numai managerul răspunzând la un moment dat ‘It’s Czechs? Isn’t it?’. La care tânăra: ‘How a dumb question!’
*‘Do you listen to/ have American music in your country?’ Întrebare pe care o primești zilnic de la chelnerițele/chelnerii americani când te văd că fredonezi Kings of Leon sau Maroon 5, de exemplu. ‘OMG! You’re singing in American! Do you guys have American music on your radios? - Yes. That’s so great. What other music do you have? Liiike, international?!!' Ceva de genul.

*'You have to know French to understand that? What is French? O discuţie între un părinte şi un copil într-un parc de distracţii din Queensbury.

*‘You can read in English?’, cu varianta 'Isn’t it hard to read in English?'

*‘Have you heard of Angry Birds, no?’ N-am auzit până acum nici de Facebook, nici măcar de Coca Cola.

*'Are you going out with these Est-Europeans?' Cum îmi zicea într-o seară un sârb că i-a auzit pe americani vorbind.

*'Do you speak their language?' Dacă eu sunt romancă, iar pe pașaportul unei tipe scrie Slovenska de ce se presupune că vorbim aceeaşi limbă? E un fel de limba americană şi restul limbilor de pe glob). 'How many languages do you know? I know only one', mă întreba şi-mi şi răspunde un coleg, spre exemplu.

luni, 16 iulie 2012

Volan cu pluș roz pe DIESKAU Street (Pink wheel on Dieskau St)

/O decapotabilă roșie cu volan roz de pluș și 4 fete ţipând degeaba.

/O tipă cu pierce în nas, urechile puse pe cercuri-cercei imense şi skate-ul îndesat la spate, în blugii super scurți.

/Tată și fiică făcând întrecere pe cel mai mare culoar din Walmart, dărămând produse și alte cărucioare din drumul lor.

/Două tipe de 400 de kilograme în total, la Mac, mâncând cu poftă care-ți strică orice foame.

/Un doctor, însoțit de un șerif de poliție, scuzându-se că ne strică petrecerea & să dăm muzica mai încet pentru că lucrează în câteva ore.

/10 oameni care mi-au zis la metrou că am buzunarul de la ghiozdan deschis, în numai câteva minute. Copii forțați de părinți în parcurile de distracții să se dea în comedii, deși plâng încă de dinainte să înceapă cursa. Părinți care șterg scaunul după ploaie 'cu' copii lor.

/Un tip care adoarme într-un parc de distracții cu mâna de butonul de pornire de la aparat, clienții așteptând ca comedia să treacă din nou prin dreptul lui ca să poată zbiera 'STOOOOP!'.

/Un tip care dispare cu orele de la muncă și doarme pe WC ca să recupereze ne-somnul de aseară.

/Un american pe la 40 de ani care nu știe unde e stația de autobuz, deși lucrează și locuiește în zonă de ani buni.

/Vreo trei mașini de fete și băieți care opresc și te întreabă dacă ești OK atunci când mergi 500 de metri între un Walmart și un mall.

/O puștoaică de 17 ani care îți zice că e OK că o să aibă grijă de tine, să fii plătită mai bine la muncă, care vrea să-ți dea add pe Facebook ca să-ți calculeze bacșișurile în fiecare zi, să fie OK, care te lasă acasă și-ți mulțumește de foarte multe ori pe zi pentru că faci chestii banale la serviciu.

/Ruși care fură social security number-uri să le vândă cu 200 de dolari bucata.

/Americani care lasă bacșis 20 de dolari și indieni care așteaptă restul la fiecare cent.

/Adaptor gen gât de sticlă şi suzetă pentru can-uri printr-un butic prin Lake George.

/O tipă cu un tatuaj inimă roșie în mijlocul pieptului și semnul de la NIKE pe umăr.

*Writing about weird/dummy american things. Cars with pink wheels, over-fat people al McDonald's, silly tattoos, how russians are stealing social securities numbers for a few bucks, how americans are tipping a lot and indians are not at all.

marți, 10 iulie 2012

Cum comandă niște chinezi mâncare în Lake George/How some chinese are ordering food in LG

'- Xwingodkqokdoqkd, Griiiin tiii?
- No we have only hot tea! 

- Du yu hav xwingfwofkwfokwfo? 
- No. So, regular? 
- Yesss.'

joi, 5 iulie 2012

4 iulie la americani / ('The fireworks soo suck!')

Americanii petrec 4 iulie pe străzi mâncând pizza pe lawn-urile lor perfecte în timp ce așteaptă cu orele artificiile tradiționale. Lumea merge desculță pe asfalt, bea bere din orice fel de recipiente și fumează joint-uri cât pentru 6 zile.
Luată pe bucăți, nebunia de 'Fourth of July' nu e cu nimic mai spectaculoasă decât artificiile din fiecare joi, din stațiuni, de exemplu, dar atmosfera te cam prinde pe parcurs. Atunci când vezi un tip cu iaht care se apleacă în port și adună can-urile altora din apa unui port. Sau când lumea stă cu orele în ambuteiaje, dar nu te claxonează când tot treci prin mijlocul străzii.

Te mai țin prin oraș tipii cu blugi rupți, lăsați, cu bocanci și doze albastre de bere cumpărate de prin Price Chopper. Mac-urile, pizzeriile și ice-cream-urile sunt pline, nu e nimic de mirare. Nici terasele nu se închid și servesc mâncare până în stradă.

Oamenii ăștia nu sunt nicidecum patriotici de ocazie, pentru că steagurile lor cu steluțe atârnă oricum de fiecare casă sau instituție tot timpul, doar că pe 4 se strâng ca la orice picnic tradițional, un 1 Mai românesc, fără să lase atâta mizerie.

Familiile la 40 de ani strigă 'Merry America Christmas!', tinerii scot capul pe mașină și țipă 'the fireworks soo suck!', în timp ce puștanii se împing în trolley-uri 'Gimme five, bud!'. Deasupra tuturor, bogații de pe vasele de croazieră își aruncă farfuriile de pe Pizza Cruise-uri pe geam. În rest, toată lumea rămâne pe străzi chiar și la mult timp după ce artificiile sunt gata. Și rămâi gură cască când un domn de 80 de ani iese din parcare cu muzica dată la maxim dintr-un Mustang albastru.

* Through the traditional 4th of July. People are literally blocking up the streets to celebrate the holiday. They buy large pizzas and wait in their lawns just to see the fireworks that lasts for about 10 minutes or so, event that has nothing special by itself. But the inside feeling of joy and happiness makes it a really summer celebration - light and warmfull for the citizens. Cool american Mr. in his eighties driving an Mustang with loudly volume -Wow.

vineri, 22 iunie 2012

Veverițele merg pe cablu în New York (Squirrels on cables on NY)

În NY veverițele merg pe cablurile electrice de deasupra străzilor, așa cum am văzut ulterior printr-o poză pe care am făcut random. Mai ales în Lake George vezi tot mai multe mamifere rozătoare de talie mică pe parcursul zilei.

So, m-au cazat în Queens într-o altă casă, diferită de cea a prietenilor mei, unde mai era un tip black și m-am obișnuit cu jet lag-ul doar trezindu-mă din două în două ore, pentru ca la 8.45 să fiu în Port Authority, să caut autogara Greyhound pentru autobuzul spre Lake George. 

Din Manhattan autobuzul a tăiat-o direct spre o zonă semi-industrială de munte, cu zone pustii, hoteluri ieftine(cu terminația INN) și reprezentanțe auto la fiecare 10 kilometri.
Din Queens, Jamaica, au fost 3 minute până la metrou, apoi 40 de minute până la Port Authority Transportation Base.
În NY oamenii străzii citesc ziarul la metrou și au cărucioare cu care cutreieră toate bulevardele din metropolă, după cum Mădălina mi-a spus că un cerșetor trece prin zona lor în fiecare seară. Numai că ei nu prea cerșesc. Cam trei ore am făcut până în Albany, un orășel care se străduiește să afișeze clădiri vechi.

N-o s-o uit niciodată pe negresa din Albany care se mișcă ca Michael Jackson în timpul programului și care mi-a zis la final, după ce în prealabil o fixasem cu privirea vreo 5 minute: 'Hey, don't leave your stuff unattended. And good luck with everything', de parcă ar fi știut ce mă așteaptă. Apoi, toți șoferii vorbesc la telefon prin stație și le urează bun venit pasagerilor ca pe avion.

Apoi, a fost un tip în aceeași stație de autobuz lângă care am stat, despre care aceeași afro-americană spunea că e cute, un anume Denzen Johnson, care tot drumul părea că falsfica bilete de autobuz Greyhound. Don't tell that to those who own Greyhound bus station.

vineri, 15 iunie 2012

24 de ore in 3 aeroporturi (3 airoports in 24 hs)

Soo, eram cea mai despuiată de pe cele două aeroporturi pe care am ajuns pe 14 iunie. În bagajul de mână mai aveam doar un maieu pe care l-am tras pe mine în Amsterdam.

Îți dai seama de diferențe numai din aeroporturi, după ce trebuie să mergi kilometri pentru a te îmbarca. Pe aeroportul din Amsterdam găsești Forest Kid sau boluri mari UNICEF cu bani pentru copii săraci. În avion te servesc după câte o gustare, cu fresh scent tissues-uri aburinde.

Stewardesele de la KLM sunt senzație peste tot pe unde le vezi. Înalte, blonde, cu ochi albaștri, expresive la 40 de ani, desprinse direct din anii ’50. E dureros cum zâmbesc pentru fiecare pahar folosit pe care ți-l iau și câtă răbdare au până te hotărăști tu că vrei doar sparkling water. 

Deși e frig la 4000-10 000 de metri altitudine nu prea ai cum să te plictiseși cu jocuri, muzică, concerte înregistrate, filme, programe de știri și chiar cursuri de limbi străine pe monitorul din fața ta.

Turbulențele se simt mai puțin la cursele atlantice (la 914 km/h, totuși!), față de cele două ore și ceva București-Amsterdam, unde parcă ne-au dat într-o balerină din aia cumplită de la bâlci. Dezavantajul, că nu poți să deschizi hubloul pe cele atlantice, din cauza reflexiei soarelui în ocean.

E ca și cum ai fi într-un dormitor cu mai mulți oameni, neat and clean, cu păturică pufoasă și pernă, cu căștile tale de unică folosință. Serviciile, deci, uimitoare, lucru de care îți dai seama după “delicious-uri-le almond” cu aromă de barbecue, după tacâmurile elegante din plastic (cum oare ?!), după felurile complicate de mâncare și sandviș. Apoi surpriza suprizelor, peste migdalele alea draguțe - sandwich pizza = Pesto + mozzarella. Incredibil de gustos și de fierbinte. La desert: Hamidye water+Ijsboerke Caramel.

Au trecut alte 8 ore până pe JFK cu frica că nu o să-mi găsesc bagajul. Am ieșit pe la poarta principală, după, bang, pe un Ipad numele meu la sala de așteptări, printre alte foi cu nume spaniole. Christina C.’. OMG, bine că băusem berea asta mai înainte în avion. ’You’re CC. Yes! OMG'. Ieșim afară, încerc s-o sun pe Mădălina, dar am niște prefixuri idioate la număr, până la urmă o sun nu prea mai e liberă salteaua aia la ea acasă, a venit un băiat, fuck!, nu se poate. Ajung la o mașină Chevrolet, ca în filme, îmi ia trolerul, I can handle it’.

Mă urc în mașina aia luxoasă și ce să fac?, Mădălina nu răspunde. Pornim, ieșim din parcare, hai că răspunde, îi pun în legătură să aflăm adresa exactă. În 10 minute trecem prin 6 autostrăzi, își notează adresa pe Ipad, ajungem imediat. În casă mă primesc trei inși , un tip mânâncă like 4 înghețate, Mădălina pâine prăjită, și aflu trucul ăla să pui miere pe joint, să nu se ardă prea repede.

*14.06. 2012, 4:12PM* Jogging between three airports in like 24 hours, from Otopeni 'Henri Coandă' (Romania) to JFK(US, New York), through Amsterdam. Impressed by KLM stewardesses, and the view in general. 'Henri Coanda' tries to be modern, Amsterdam is like huge walking, JFK is real huge as all the US bottles and packages, and actually here, on this last one, people are expected on terminals exactly as if we've seen in movies.

miercuri, 1 februarie 2012


"The Artist'' e un film surprinzător de alert pentru o peliculă alb-negru, mută și cu doar 1 minut și 16 secunde de voce pe final.

Pe Jean Dujardin l-am ratat complet până acum, poate doar cu ocazia personajului lui Octave Parango, din "99 francs" am fi putut să-l mai vedem. Pe ea, Bérénice Bejo, nu simt nici o vinovăție dacă am fi ratat-o până acum (a avut un rol in "A Knight's Tale"), iar senzația e că rolul lui Peppy Miller ar fi putut fi executat de oricine la fel de bine. E mai notabil John Goodman, (din Barton Fink, The Flintstone, Blues Brothers, The Big Lebowski, Futurama, O Brother, Where Art Thou).

Dincolo de certificarea Oscarurilor, filmul a primit premii sau nominalizări la cele mai importante festivaluri de film din SUA, Marea Britanie, Spania sau Italia. Pentru că este genul de film elitist asemănător autorilor elitiști care pleacă acasă cu Nobel, ce apar de nicăieri și care te obligă un an să-i "recuperezi".

Ceea ce face din "The Artist'' un film de Oscar este tocmai contextul său. Dacă ar fi fost lansat în 1927 ar fi fost un nou film mut-alb-negru de succes. Astăzi e o dublă provocare pentru cei din categoriile: "nu am răbdare cu un film mut" și "mă plictisesc de mor la un film alb-negru". La fel de bine, dacă ar fi fost lansat în anii '30 și redescoperit astăzi ar fi fost cu ușurință un film CAMP, în genul "ED WOOD", numai că nu a fost niciodată un film prost, ci unul apreciat din start.

Și cum nu este genul de film din care îți iei replici pentru viață, compensează prin muzică, costume și scenariul original.