vineri, 28 septembrie 2012

SAN FRAN / It’s all about the layers

‘Frisco, San Fran sau SF. Recunoscut după celebrul Golden Gate Bridge, celebra închisoare Alcatraz și cea mai curbată stradă din lume, Lombard Street. Ar mai fi Twin Peaks, Napa Valley, cable car-urile, dacă ar fi să ne luăm doar după suvernirurile oribile care sunt prin magazine.
It’s all about the layers. 3 layers at least. E groznic de frig noaptea, nu chilly, ci frig din ăla de toamnă, de dinainte de începerea școlii. De aceea localnicii recomandă să porți cel puțin 3 straturi de haine. Deci e constant de frig tot anul, deși odată cu Halloween-ul ar fi groznic de frig - (nici nu vreau să mă gândesc!). 

Și mai curios, septembrie și octombrie sunt cele mai ‘toride’ luni din an, adică dacă ai noroc ai puțin soare ziua, 13 grade noaptea, foggy, cloudy, windy. 'It’s like having AC all the time', după cum spune o altă localnică. Localnicii ăștia sunt niște adevărați meteorologi, urmăresc live cam-uri cu vremea din tot orașul, își fac programul în funcție de cât de înnorat este pe GG Bridge, and so on, deși aici niciodată nu plouă.


[[[[[[[Album cu poze SF, din vacanţă.]]]]]]]

Străzi dureros de nemaipomenite. Nu numai din cable car-ul  lor (un fel de tramvaie decupate/decuplate și mici), dar și când e vorba de mers pe jos străzile sunt foarte înclinate, alambicate, întortocheate, ceea ce în final îți oferă o panoramă superbă. Și nu e vorba numai despre Lombard st., celebra crooked st., ci de cele mai multe dintre străduțe, astfel incat șoferii de autobuz au pene de lemn cu ei, iar între stații se aude clasicul ‘Please HOLD ON!’. De aceea șoferii din San Fran sunt niște șoferi grozavi.

Case curcubeu, albastre, mov, roz. Mici, dar înalte, prețurile crescând foarte mult în ultima vreme - spațiul fiind tot mai prost gestionat, ne explică un alt localnic. 2500$ e o chirie într-o zonă bună, around Hayes, să zicem. Oricum, nu găsești chirii sub 300 de dolari pe săptămână, după cum salariul minim e cel puțin 10 dolari pe oră.

Dolores Park. Combinația e simplă: iei un six-pack de bere și apoi te duci în parc. ‘You’re gonna make friends’. Adică vin cu joint-uri direct, cu animale de companie drăguțe, cu pături și cu povești care te țin acolo câteva ore. Spre exemplu lângă terenurile de tenis și bascket un bărbat de culoare și o hispanică se bat pe can-urile golite de rebelii din parc.

Valencia St. & Market St. Powell & Fifth. Valencia a devenit un fel de Soho al Frisco-ului cu foarte foarte multe baruri-pub-uri-restaurante-tip vagon-sală, foarte cochete și cât mai la stradă. Care miros grozav, cu magazine vintage și librării sau locuri de unde poți cumpăra suveniruri. 'So you wanna hang around between Powell and Castro'.

18 St. E tapetată cu steaguri curcubee la fiecare colț de stradă. De ce? Nici nu poți să zici bine ‘oau’ că din dreapta ta apare o femeie-bărbat-gay-what-soo-ever care te lovește de la înățimea ei cu o geantă scârboasă, de pe niște tocuri grotești, etalând niște glezne de halterofil olimpic. Sau când trei gringos îți spun ‘We’re 3 on 3. No pictures’, deși sunt 4 și tu cauți cât mai repede o cafenea.

Dincolo de detalii, SF are un bart (cum își numesc ei metroul) foarte bine pus la punct, pe care îl promovează peste tot, un aeroport foarte aerisit, alb și cochet, cu meduze uriașe de pânză ieșind din tavan și oameni neat, foarte bine îmbrăcați. Nu la fel de obsedați de body-building ca pe Venice Beach, în LA, dar pe care îi vezi alergând, mergând foarte mult pe jos și fiind foarte-foarte amabili. Turiștii merg pe esplanadă, la Pier-uri, acolo unde sunt nenumărate meniuri de seafood și un loc foarte plăcut cu pâine și alte produse de patiserie - Boudin Bakery.

duminică, 16 septembrie 2012

LA: God, give us waves and the chance to see R. Gosling in Downtown!

Los Angeles arată precum poza proastă pe care am făcut-o din avion cu câteva minute înainte de aterizare: centrul - Downtown-ul - învăluit în aburi, cartierele renumite - vizibile și bine împachetate, cartierele mărginaşe – cu grafitti-uri, murdare şi destul de întinse.
Trasport praf. O să-mi fac un tricou cu 'I hate public transportation in LA', după ce pierzi ore bune să ajungi undeva dacă nu ai mașină sau taxi. Am citit niște statistici interesante pe Wikipedia, în acest sens - cică Sepulveuda ar fi cel mai lung bulevard din State, cu vreo 30 de mile. E adevărat că e și cel mai aglomerat al doilea oraș american. Că LA e plin de mașini la 5 AM e un mit prost, dar oricum e destul de aglomerat tot timpul pe străzi. 

Hoollywood party. Din Beverly Hills în LA pe Cahuenga cluburile sunt o avere, băutura se vinde pâna la 2 dimineața, iar puține cluburi sunt deschise până în zori. 35 de dolari intrarea, iar la 2 dimineața body-guarzii vin cu lanternele să-ți ia berea din mână. 

Oameni true. You have to be who you are. Și sunt de toate felurile: albi, afros și mai ales spanioli și mexicani. Vezi și soferița de autobuz care mi-a fost și ghid 20 de minute către Santa Monica - povestea de filmul cu Julia Roberts de pe Rodeo Drive. Sau tipa care a sunat la informații și a așteptat 10 minute să afle ce autobuz luăm către Central Station. 

D-aia toate anunțurile publice sunt traduse și în spaniolă, iar magazinele mexicane sunt la fiecare colț. Și mai true sunt oamenii care ajung în Downtown, acolo după 8 seara e cam panică.

Cerșetori copywriteri. Oricât de inuman sună sunt foarte buni. ‘Need money for safe sex’, pe pancarta unei lesbiene, ‘One dollar per every advice. ‘Fishing for nugs’, ‘I was a ... now I’m a veteran. Do you have a quarter for the bus‘. 

Sau o fetiță de 13 ani care e tips-uită cu sute de dolari după o demonstrație incredibilă în beach skate-park-ul din Venice Beach.
Whites are not welcomed in East LA, deși dacă te duci și prin Hoolywood lumea începe să fie cam dramatică pe străzi. Chiar și în Downtown sau pe marile bulevarde e dubios în autobuze sau după ce apune soarele.

Valuri și Gosling. Deci dă-ne doamne valuri pe Venice Beach și ocazia să-l vedem pe Gosling aproape de Skid Row, în Downtown!

miercuri, 12 septembrie 2012

Tres geek chic Boston in 100 hs / Boston în aproape 100 de ore

Walkable, not spreaded. Direct la imensa autogară South Station China Town-ul leagă orașul, apoi poți efectiv merge prin centru, destul de atipic pentru un oraș American.

Jogging. Boston e oraşul runnerilor cu stil. Pe Zakim Bridge, care e absolut superb, Basarab după cum e suspendat, prin Downtown, Chinatown, parcuri sau prin shopalchoolic-ul Newsburry trebuie să laşi trotuarul joggerilor. Firmele de running shoes ar putea să facă o campanie foarte mișto prin tot orașul la cât de mult se aleargă.
Studenţi. Cică sunt vreo 240 de universități și colegii/licee în zonă. Campusul de la Harvard arată a la Steve Jobs, și la MIT totul arată grozav. Evident, studenții vin la pachet cu skateboarduri-uri și biciclete.

Cum orașul e pentru shopping și turism transportul e foarte scump. Dar pentru studenți e prea scump.
Istorie. Tot timpul ghidul ne-a vorbit de primul amendament al Constituției americane și alte chestii grozave care au pornit de aici.

Case și cartiere din cărămidă. Aliniate, cartiere curate, străzi-scurtătură dureros de perpendiculare, bulevarde ample, clădiri înalte.

J. E Poe s-a născut aici.

Fanueil, Newsburry, Arlington sunt zone bune, foarte cosmopolite, you wanna hang around them. Newsburry Comics pe Newsburry St. e absolut criminal, Barnson&Books de asemenea, magazinele faine sunt toate concentrate aici. Faneuil e bun pentru clubburi și hanging around, Arlington e mai british-royal, așa.
Duck tour. Lumea are dreptate când spune că se merită să plătești 30 și ceva de dolari pentru un tur de o oră, terestru, acvatic, cu un șofer foarte funny în kilt, care te pune să măcâni la fiecare 10 minute.