luni, 7 octombrie 2013

Toamna bucureșteană: proteste, biciclete, Enescu, Animest

Ce se întâmplă cu Bucureştiul e un fel de emancipare de vis.

Formularea de "toamnă românească" a fost lansată prima oară de Raluca Besliu într-un articol pentru CNN. Fireşte e un termen jurnalistic inventat după Primăvara Arabă şi vara protestelor din Istanbul, la noi nu prea e înţeles, dar se potriveşte de minune cu ultimele luni de Bucureşti.

E o toamnă bună pentru ieșit în stradă. Aseară eram cu nişte prieteni într-un apartament aproape de Vasile Pârvan. Dintr-o dată auzim cu toţii un mare vuiet de mulţime - ultima zi de proteste (07.10), 10.000 de oameni treceau pe Regina Elisabeta anti Roşia Montană. Mi-am luat camera şi am ieşit să fac poze, erau 10.000, într-adevăr, iar cifrele sunt incredibile dacă ne gândim la protestele de iarnă din 2012, unde numărul de protestatari era umflat cu miile.

Descoperirea bucuriei protestului în sine o revoluţie la noi, iar faptul că oamenii pot ocupa carosabilul fără să fie săltaţi şi hăituţi de dube de jandarmi (cum se întâmpla acum un an, la fiecare colţ de Cotroceni) e cel mai eliberator sentiment.

Apoi, e bucurătoare mobilizarea oamenilor, fără emfază, fără violenţă, dar cu multe fineţuri de oameni deştepţi (s-au adunat aseară pe strada Rosia Montană colţ cu Dezrobirii, au dat bani "tonomatelor") etc. După cum scria Casa Jurnalistului - e primul eveniment unde se prezintă in real life mai mulți oameni decât au dat attending pe Facebook (10.000+ vs. 6916).

Şi una dintre imaginile simbol ale protestelor:

Problema maidanezilor. Încep să se mişte lucrurile, din nefericire, în stil balcanic: cu câini otrăviţi şi după ce mai mulţi oameni au murit din cauza unor proprietari de bloc şi a unui prost managament a problemei din partea edililor bucureşteni de la ocupaţia germană încoace. Chiar şi în Interbelic problema maidanezilor era ţinută cumva sub control, de aceea e incredibil de ce nişte animale umblă libere în haite pe străzi. Îmi era foarte greu tot timpul să le traduc străinilor concepul de maidanezi. Cum adică animale scăpate de la Zoo pe străzi?

De aceea "Europe is doggier in Bucharest" e un slogan de Capitală care ne costă cel puțin 30 de milioane de euro pe an (numai vaccinurile antirabice). Teoretic şi practic un candidat / posibil primar ar putea ajunge preşedintele României dacă rezolva doar acestă problemă de imagine. Ministrul Turismului ar putea ajuta cu ceva bani?

Piste de bicicliști. La câteva zile după ce m-am întors în ţară, în primăvară, am nimerit fix în mijlocul unui protest al bicicliştilor, fără ca eu să am bicicletă şi nevoia de piste, fără să mă identific neapărat cu nemulţumirea oamenilor.

Nişte prieteni mi-au dat bicicletă de protest şi la început mi-a plăcut doar ideea de a avea şi noi ce am văzut numai în afară. În Cehia bikerii făceau trasee de kilometri între sate, oraşe şi treceau graniţa cu bicicleta pe tren spre Austria. În Berlin am văzut mai mult indicatoare de biciclete decât de maşini. Nu mai vorbesc de Londra, Viena, America etc. Mi-am luat bicicletă şi fost mult la Bike Fest, ceea ce mi-a creat şi mie nevoia de piste.

Enescu. Mi-a plăcut mult mult ce am văzut în jurul festivalului Enescu: nu doar cifrele şi articolele de după, ci atmosfera, oamenii, selecţia din program, promovarea festivalului.

Bustul lui Enescu de pe Magheru a fost înconjurat cu covor roşu, aniversaro-festiv, zona din jurul Ateneului era plină de dâre în culorile festivalului, pe asfalt era scris cu creta "Vine Enescu!", OOH-urile de promovare arătau foarte bine, iar mii de flori au decorat evenimentul. Dar florile au fost tot timpul o "obişnuinţă" pentru România, chiar şi în vremea comunistă când alte bunuri erau "raţionalizate", sublinia presa americană într-o cronică a festivalului.

Alte cifre: 4500 de melomani, 150 de concerte şi 120,000 de bilete vândute, dar mai important - Bucureştiul a devenit în septembrie o gară a unor dintre cele mai importante orchestre europene (Paris, Munchen, Rusia, Belin, Londra), dar şi americane.  După cum spunea o profesoară care a mers la concertele Enescu într-un cotidian central, este singura posibilitate din viaţa ei de a vedea toate aceste orchestre internaţionale de renume la un loc, în oraşul ei.

Luări de poziţii de bun şimţ pe Facebook. Oana Pelea pe Facebook despre "doliul" ţinut de părinţii lui Ionuţ, Moise Guran ne explica de fapt ce e cu noul cod rutier, Lia Bugnar cu îndemnuri mobilizatoare la proteste ("Daca va pasa ca astia se maninca intre ei pe banii nostri si pe prostia noastra") etc. Oameni deştepţi care vorbesc pe Facebook. Iar în afara Facebook-ului Ioana Pârvulescu continuă toamna literară bucureşteană - a câştigat un important premiu european cu un roman despre Capitală plasat în Interbelic - "Viaţa începe vineri".

Poliţistul drept din Cluj. Despre cum să-ţi faci treabă şi "graţie" acestui fapt să-ţi fie rău în ţara ta, dar să oferi un model românilor, când avem nevoie de tot mai mult guri de oxigen de genul. Mai multe în presă, să mulţumim presei că a marşat împotriva nedreptăţii ăsteia. Să ne înclinăm în faţa lui Sergiu Todea.

Mircea Lucescu şi ce face la 68 de ani. Este cel mai bătrîn tehnician din Ligă Campionilor, dar ultima performanţă se referă la altceva: a blocat-o pe Manchester (cea mai în formă echipă britanică), literally, în propria jumătate de teren o repriză întreagă. Scor 1-1.

Animest. Selecţie foarte bună, invitaţi deştepţi, oameni frumoşi, străini invadând Patria, Romana, Studio, locaţii mişto. Bravos! Le urez continuitate şi Animestului şi festivalului Enescu şi Bikefestului şi Summerwell-ului.

sâmbătă, 31 august 2013

Tenisul nu e numai un sport al sânilor, ci şi al glutenului

Sigur că în tenisul actual forma fizică e decisivă, dar operațiile de sân nu sunt totul.

NYTimes scria despre Halep dincolo de operaţia de micşorare de sânilor, de fapt nu menţiona nimic despre asta. În România Halep este rezumată cumva la bomba sexi dinainte de operație sau sportiva de după operație, de parcă a coborât pe terenul de antrenament abia în 2009, dintr-o fată-de-la-pagina-5.


"Tunarea" Simonei are legături desigur, cu tenisul modern, la fel cum Djokovic şi-a început urcarea spre poziţia de lider ATP imediat ce a urmat dieta fără gluten, din 2011. Într-un an a ajuns numărul 1 mondial, mai slab cu 5 kg (la 1.88 m), mai puternic si mai sanatos. Printre sacrificii s-a numărat şi renunţarea completă la ciocolată. Sârbul scria în autobiografia sa cum a mâncat un cubuleţ de ciocolată abia un an şi jumătate mai târziu, în 2011, după finala de şase ore câştigată în faţa lui Nadal.

"I have not had a serious cold or flu in nearly three years", declara Djokovic, ceea ce poate explica efortul.

Andy Murray a renunțat de asemenea la gluten, trendul gluten free în rândul sportivilor continuând și printre tenismene (Sabine Lisicki) sau printre baschetbaliști (Steve Nash). Despre gluten şi importanţa dietei gluten free pentru un sportiv de performanţa lui Djokovic nu a scris nimeni, oricât de femeie ar vrea Nole să fie, oricât s-ar chinui acesta să fie o "Sharapovă".

Evident, nu am pretenția ca tabloidele să scrie despre backhand-ul precis cu două mâini al Simonei sau despre serviciile sale perfect plasate (pentru o jucătoare cu o înălțime de 1,68 m). Dar tabloidizarea tenisului Simonei, de la finala de la New Heaven a atins cote prea mari în România chiar şi printre ziarele generaliste. Bine că Halep "is galoping", după cum spun comentatorii de la US Open, fără să asculte de mass - media noastră.

A depășit-o pe Kirilenko în 51 de minute la US Open în turul 3 (6-1, 6-0), având mai mult timp la dispoziţie să se antreneze pentru optimi. 

vineri, 9 august 2013

Mama dă LIKE colegei de cameră din Coreea de Sud

Ajungem acasă ca să ne încărcam poze pe FB. Selectăm, modificăm, tag-uim, punem 10 mâncăruri pozate care dau bine. Orele noastre de somn sunt pentru hack-uit prietenii. Dacă nu-ți pui job-ul la profil ești un pierde-vară, dacă ți-l pui trebuie să sune pomposo-neserios.

Ne sorbim cafeaua derulând un site nemaivăzut de fotografii, skipând ultimele campanii bifate de bloggeri. În weekend nu ratăm ocazia de a mai posta 2-3 poze negre mișcate: până la urmă putem merge și singuri în pub-uri - ne găsește lumea după check-in-uri.

Bucuria nu e până nu e postată pe FB, de parcă nu am asimila o veste bună dacă nu o spunem cuiva drag. Nu mai suntem chiar civici și nu mai suntem chiar rideri, dar în FB suntem mai ziariști, mai digital copywriteri. Dar dacă mergem la schi tot trebuie să afle jumatate din listă.
Când e o formă de decență că unii încă nu au net pe mobil părinții noștrii încep să ne urmărească tot pe FB. Colegii noștrii mai întârziați din open-space se trezesc din cinci în cinci minute râzând înfundat pe sub căștile mari după ce restul citiseră gluma TNR acum o oră. Cei mai înfocați dintre noi avem și pagini proprii cu micile noastre proiecte și toti vorbim în franceză, germană, mai ales IT (-> "înțeleptul de citat")

O prietenă îmi zicea zilele trecute că nu vrea să mai audă de mail și de FB. Poate fiindcă e account și acolo creșterea economică ține de suta de mailuri/zi.

Am stat o lună fără FB și mă simțeam nesigur, desi de fapt altii se simteau nesigur pentru mine. Dar era de parcă nu mai trebuia să merg la un job-part time. Acum prestez project-based pentru ca da, FB e funcțional, însă mi-e teamă când nu am timp de pasiunile mele. Nu vreti sa se mai intrebe din cand in cand lumea de ce dispareti de pe FB? Sau mergeți la Summerwell 2013, pentru tipii ăia cu XX pe care îi pune toată lumea tot pe Facebook. Sau la PLAI sau ieșiți pe stradă și faceți poze să avem ce pune pe FB.

vineri, 10 mai 2013

Serialul 'The Pitch': un 'Mad Men' mai new media?


Clienţi precum Subway, Angelico (Campari), Waste Management, PopChips, Marriott pitchuiesc agenţii din toată America - The Hive, Bozell,  WDCW, Ad Store, etc. Cam despre asta e noul 'Mad Men' - serialul care rulează tot pe AMC ca şi celebrul 'Mad Men'. Dacă Mad Men era 'so 60's', 'The Pitch' e puţin mai coafat - surprinde bine atmosfera creativă din jurul unui pitch, dar nu prezintă mari campanii, mari conturi, mari agenţii creative.

În schimb face un lucru puţin mai drăgut care-i lipsea lui Don Draper, arată că agenţia chiar e un loc de oameni şi emoţii (lucrurile nu mai merg aşa de bine când îţi lipseşte un strateg, când ai doar un no-man la brainstorming, când sunt conflicte în conducere, când client-ul cel nou are emoţii), ceea ce cu Don Draper nu se întâmpla niciodată.
Agenţiile McKinney (cu filiale in NC, New York) şi WDCW se lupta în primul sezon pentru contul Subway, acestea având la dispoziţie 6 zile pentru încuraja un mic-dejun mai sănătos în cadrul lanţului de restaurante. Conceptele sunt 'Let's fix breakfast şi 'Breakdance your breakfast', din partea primei agenţii şi 'Don't be a zAMbie', din partea WDCW.

"Wong, Doody, Crandall, Wiener is the most awarded independent advertising agency on the West Coast. Founded in 1993 with offices in LA and Seattle, we are 150 people providing fully integrated capabilities for traditional, digital and social-media communications", este descrierea impresionanta de pe site-ul WDCW, totusi aceasta pierde pitchul în favoarea primei agenţii.









i.




SK+G
şi The Ad Store se luptă în cel de-al doilea serial pentru contul Waste Management.

"Sleepless nights well spent. We’d like to thank the countless cocktail napkins, Post-It notes, gas station receipts and shopping lists that aided in our creative process", e prezentarea de pe site-ul SK+G. Acestia câştigă contul.

În următoarele seriale se pitchuiesc clienţi precum Clockwork (The Hive vs FKM), Frangelico (Kovel Fuller vs Ad Store), JDRF (Muse vs Bozell) si C. Wonder (WomenKind vs DIGO).

Nu e vorba doar despre planning sau doar de munca de creatie, cum s-ar crede, ci mai mult despre febra unui pitch care îţi poate salva agenţia, despre cum îţi cunoşti agenţia contra-candidată la prima întâlnire, despre cum se fac prezentările pe picioare şi la nivel mai mare şi cum se aleg oamenii care merg la prezentări, despre brainstormingul extrem la care apeleaza unele agentii - când le iau tuturor angajaţilor telefoanele pentru o zi şi îi închid într-un acvariu, când creativii nu-şi mai văd familia cu zilele etc.

marți, 7 mai 2013

‘Bucharest, the city on the move’

‘Bucharest, the city on the move’ are putea fi un claim bun pentru o campanie de promovare turistica a Capitalei. ‘On the move’ in cluburile bucurestene era oricum o imagine buna pentru milioanele de turisti care ne vizitau anual tara. Dar ‘on the move’ caracterizeaza si curentul fit care ii cuprinde treptat pe bucuresteni. Mult mai multe biciclete (prieteni cu masini care ‘trec’ pe biciclete), role, skate-uri, trotinete şi alte articole sportive pe oricâte roţi.



Mă refer la oameni care fac jogging in parcurile mari (nu doar in timpul saptamanii), care au mers la un BRD Nastase Tiriac Trophy care chiar a avut o atmosfera de turneu mare (mai putin clientela de pe ‘Dorobanti’), la grupuri grupuri care se organizeaza si merg ba la fotbal, ba la baschet, ba la volei. Vad oameni care au echipamente sportive de bun simţ, au Asics-uri, ştiu să aleagă un adidas de jogging şi ies tot mai mult din rutina sălii de sport.

Cati biciclisti sunt in Bucuresti s-a vazut cel mai bine la Marsul Biciclistilor, cand picata in Bucuresti dupa ceva timp am zis, o Doamne, chiar se intampla lucruri and ‘is gonna be huuuge’.

Cati joggeri sunt vezi cel mai bine in Herastrau cand daca esti la o terasa si vezi grupuri grupuri de alergatori care se pregatesc pentru maratonul de pe 19 mai. Mai nou, lume care mananca tot mai multe fructe uscate si bea apa simpla, ca noul
lor ‘Cola’, ii vezi iesind la picnicuri sau mutandu-se pe terase pe la Romana- Universitate, afara din Unirii-Dorobanti, purtand adidasi si pantaloni confortabili si urati chiar si la serviciu, mergand la Fru Fru sau la alte restaurante eco mai ieftine pentru un shake / suc de fructe natural, îi vezi mâncând fructe la prima ora si salate la pranz în loc de iaurturi cu arome de fructe.

Incet, incet lumea afla si de seminţe de Chia şi mănâncă tot mai puţină carne, lactate, pâine, şi se uită tot mai des pe etichete. Încet încet toţi pronunţă Men-ci-ni-cop-schi şi trec prin toate dietele ani buni până se ţin cu adevărat de un mod de viaţă sănătos.

Şi după nu ni se mai par portocalele fructe pe care le mănânci doar iarna, ci începi să foloseşi blenderul tot mai des şi shake-ul ca mod de viaţă.

Dar, cât de bine poate fi Bucureştiul ne dăm cel mai bine seama tot acum când toate maşinile încă sunt blocate pe autostradă, pe drumul de întoarcere de la mare. Dacă ne-am convinge fiecare câte un prieten să mai lase maşina pentru bicicletă ar fi ceva, pentru că iar vine luni şi o să ne urcăm cu bicicletele pe trotuar.

Foto: Photodesign.ro

joi, 28 martie 2013

Cum spuneam: ce a pregătit Pițurcă la antrenamente?

Schimbări. Schimbările ilogice față de jocul cu Ungaria – Mutu și Chipciu, salvatorii și nu numai salvatorii în genul Claudiu Răducanu, dar și cei mai în formă și periculoși atacanți – au fost netitularizați cu Olanda. Au apărut doar câteva minute pe teren când România era condusă deja cu 3-0. Apoi schimbările ilogice din meciul cu Olanda, Adi Popa, cel mai bun jucător, înlocuit. Wha'?! 
Nu tu apărare. Aici poate Pițurcă nu a avut prea multe soluții. Dar totuși Gardoș a fost ‘Goianul’ de la Budapesta, ca și în alte meciuri, fiind dintotdeauna jucătorul împins de Piți și la Națională și la Steaua. Plus, Gardoș nu a fost nicioadată preferatul lui Reghecampf la Steaua, crescându-i mai degraba cota lui Szukala. Impresarilor, dați-vă jos de pe Națională! Dacă mai punem că și Chiricheș a greșit la primele doua goluri...

Pantilimon intră tot la apărarea dezastru - "s-a culcat" după minge la primul gol, spectator la "capul" lui Van Persie, iar la ultimul gol a respins in față șutul lui Lens. Deci, din nou netitularizarea lui Tătărușanu intră tot la schimbări neinspirate.

Nu tu atac.Tănase titular( !!), Stancu şi Grozav. Serios, ce performanțe recente îi recomanda pe cei 3 ca titulari? Iarăși, Pițurcă își încalcă unul dintre principiile lui de bază – titularii să fie jucători în formă bună la echipele lor de club. Blufare. Apoi, a argumentat că Grozav a avut un efort fizic bun. Mda, îl cam recomanda vârsta. Mutu intră in minutul 68, dar ce mai aştepţi de la "Briliant" la 0-3?! Arma fatala, a?

Deci schimbarile il recomanda total pe Pițurcă. Cred că Vica și-ar fi dat seama că trioul Chipciu-Mutu-Torje ar fi atacat mai bine decât Tănase-Stancu-Grozav. ‘Chipciu, din cîte-mi dau seama, a fost odihnit pentru meciul cu Trinidad-Tobago din 4 iunie’, înțeapă MM pe FB.

Scuze penibile. Cum că stelisții au fost obosiți. 4 jucători au fost de la Steaua, iar cifrele arată că au fost cumva printre ‘remarcații’ meciului, cu excepția lui Tănase și Gardoș. Dar chiar Reghecampf se întreba de ce Pițurcă a început cu Tănase, care nu mai jucase în ultimele 2 meciuri de campionat și nici nu excelase în meciurile anterioare.

Bulversarea marca Pițurcă. Cum arată o declarație de selecționer plătit cu 400.ooo: ‘Avem şi noi un contract. Sîntem încă în cărţile calificării. Nu e aşa uşor să îţi dai demisia! Vom mai pierde jocuri, dar, deocamdată, sîntem bine!’(conform GSP.ro). Deci niciuna dintre propozițiile din cadrul declarației nu are vreo legătură cu cea din urmă/de după.

Lipsa comunicării și nerecunoașterea greșelilor. Fixisme şi orgoliu. ‘Bine că avem o perioadă bună la dispoziţie să punem totul la punct pînă la meciul următor’, ‘steliştii nu au fost pregătiţi fizic!’, etc.

Lipsa încrederii, complexul inferiorității.În rest, am făcut tot ce-am putut, ba am şi atacat în unele momente’[…]"Eşti nebun, cum să-i baţi pe ăştia?" (Pițurcă, conform Gsp.ro). Mai grav este că lipsa de încredere se transmite și asupra unor lideri ai Naționalei, cu experiență la nivel internațional. Exemplu, Raț: "Era de aşteptat să pierdem în Olanda, era greu să facem faţă unei asemenea echipe. [...]şansele de a merge la baraj există". Pe de alta parte increderea adversarilor nu se transforma in superioritate : ‘Eu personal am pierdut mingea de cîteva ori, dar învăţ din astfel de meciuri’ (fundaşul Stefan de Vrij).

Cum arată jocul. Chiar dacă Pițurcă ne-a adus 3 calificări contează cu și cum arată echipa. E interesant de urmărit cum se mișcă românii la golul cu capul al lui Van Persie.

Piturca a ajuns la 82 de partide pe banca tehnica a echipei nationale de fotbal a Romaniei, la o partidă distanţă de recordul lui Anghel Iordanescu.


duminică, 24 martie 2013

VIDEO! Ryan Gosling, 3 new trailers for 2013

Only God Forgives. Very new but the print / cover and the idea makes us very eager.



The place beyond the pines




Description: A motorcycle stunt rider turns to robbing banks as a way to provide for his lover and their newborn child, a decision that puts him on a collision course with an ambitious rookie cop navigating a department ruled by a corrupt detective.

Leaving this apart, the movie is the first one with Ryan and, ..., Eva Mendes.




Gagster Squad reminds us of Boardwalk Empire.

duminică, 3 martie 2013

Mi-e dor de Cărtureşti.

De mama, mâncarea ei şi mătuşile mele. De mirosul de covrigi de la metroul Victoriei şi mucegaiul de la Poli, aici avem doar miros de 'nuts' caramelizate. Plus de 'Jeg'-ul desfiinţat din FJSC-ul comunist.

De tenis, cum echipamentul şi racheta mi-ar fi ocupat tot trollerul. De Calea Victoriei. De biblioteca de la Head şi de colegii de la Antena.

De poker şi de cel care m-a învăţat poker, deşi îl găsesc şi în Londra.

De Green Hours. De covrigii luaţi într-o fugă de la 'Luca', de la Unirii, când stai la Atelierul Mecanic. De Atelierul Mecanic. De interviurile cu oameni deştepţi. De Humanitas şi de Ioana Pârvulescu, pe care nu am cunoscut-o niciodată şi despre care mă tot mint că am să-i iau vreodată interviu în Viena. Deci de Gaudeamus şi Bookest.

De Animest, (la) Patria, Union sau orice alt cinematograf mic, cochet, cu scaune incomode şi vechi, dar unde nu dai peste oameni deranjanţi, ci peste o selecţie minunată de filme. Deci şi de MŢR şi de restaurantul de la NMŢR.

De ieşirile cu mama, sâmbătă dimineaţa la Agneza, în Călăraşi, destul de de dimineaţă, pentru o îngheţată cu cornet din ăla mişto. N-am convins-o niciodată să mergem la cafele, deşi îi place mult cafeaua. Mi-e dor, deşi ieşirile se făceau super de dimineaţă şi apoi să spunem că făceam şi piaţa. Mi-e dor ca toate rudele să mă întrebe 'Şi ce mai faci, Cristina?' , deşi după 5 minute mă simt aşa de prost că nu fac mare lucru.

Mi-e dor de Atelierele Cool de la Orange şi nu doar pentru că erau pe Victoriei, mi-e dor de agenţii, 5-7 în câte am fost, de Noaptea Agenţiilor, Noaptea Institutelor şi a chestiilor deschise, când de obicei închiriai cu fosţii biciclete şi era ploaie. Mi-e dor de vodcă cu suc de mere, ca în anul doi 'à 
la fac', deşi niciodată n-am înţeles de unde vine pofta asta, fiind o băutură foarte proastă.

Mi-e dor de Agronomie, de tenisul de acolo şi de foştii mei prieteni decadenţi care m-au făcut să mănânc cozonac chiar înainte de Paşti şi apoi after hours pentru a ajunge să mă spovedesc, dar era prea târziu. Mi-e dor de Herăstrău, mai ales că am descoperit şi noi joggingul, dar şi pentru cozile infernale la biciclete.

Mi-e dor de portarii din toate căminele pe care i-am avut, mai puţin de domnul Trandafir, mai mult de femeia din Grozăveşti care avea tot timpul, literally, Cola şi seminţe în tură şi care am descoperit - era din aceeaşi localitate ca mine. OK, şi de portarul care era tot timpul mai chefliu, de administratorul nostru foarte haios, domnul Traian.

Mi-e dor de mersul pentru luat pachetul duminică la prânz, de mersul autobuzelor cu toate numerele de înmatriculare şi orele de sosire - plecare pe care le-am notat vreodată pe hârtiile foştilor iubiţi, abia trezită de telefoanele mamei. Deci de Obor, cumva şi de glumele proaste ale lui Grigore.

De zona piaţa de Flori şi fostul The Ark, chiar dacă nu am ajuns la concertul ăla cu 'I blame Coco'. De etajul din acea clădire cu Şerban Alexandrescu încercând să fie naţinalisto-festiv când comanda mâncare, voia 'sărmăluţe cu ardei şi cu smântănica şi mămăliguţă', dar bineînţeles că aveau doar ceafă de porc şi cartofi prăjiţi.

De toate interviurile şi recenziile şi reportajele făcute vreodată prin festivaluri sau gig-uri sau biblioteci şi modul absolut tâmp în care bodyguarzii te lasă să intri liber în cluburile mici sau mari, când vedeau orice fel de acreditare de presă. Mi-e dor de Summerwell şi de Peninsula şi de Bestfest şi de Baha şi alte Beckxperience-uri, deşi am ratat Pink Martini.

De cazurile de targă de la Antenă, atunci când cineva trimitea şi restului de redacţie articole TNR şi fiecare râdea la o diferenţă de câteva minute, decalat, pe sub birou, atunci când avea timp să DEA CLICK AICI PE LINK. Existau şi excepţii mai savuroase, fireşte, când cel care descoperea primul bomba de ştire citea cu voce tare către toată redacţia, prilej cu care ratam toate breaking news-urile orei şi timp de 5 minute eram sedaţi de râs ca nişte copii proşti. Şi era atât de ciudat cum discutam noi cu seriozitate de subiecte cancan şi râdeam pe bune de DSK sau criza mondială. Când aveam timp pentru şcoală uneori, pentru câteva minute, trebuia să urmăresc şi cine ştie ce emisiune de seară, iar câteodată când aveam o prezentare la FJSC la care trebuia să particip şi fizic, mai primeam mesaj de la Andreea cu 'vezi că e Arafat pe Realitatea' şi 'o să intre şi Băsescu'.

N-o să uit samplingul pe bere dinainte să plecăm la Peninsula, sau pe lapte, dinainte să plec în State, pentru că se lucra pe bere sau pe lapte.

Dincolo de astea, mi-e dor de satul bunicilor din Ciocănşti, deşi lucrurile se cam urbanizează. Mi-e dor recent de Luminiţa Gheorghiu şi de Lia Bugnar şi de Vlad Ivanov sau Radu Paraschivescu, de parcă i-am cunoscut vreodată.

I-aş invita pe toţi laolaltă la un ceai ca într-un roman rusesc sau englezesc. Nu mai ştiu cum era.

miercuri, 20 februarie 2013

De ce s-a luat Ursul de Aur pentru 'Poziţia copilui': 'Muncesc îngrozitor de mult'

Studiu de caz despre 'Poziţia copilului' după ce presa s-a mutat pe alte subiecte.

1. Alegerea şi distribuirea unor actori fireşti - Bogdan Dumitrache şi mai ales Luminiţa Gheorghiu. Ceea ce poate nu ştie publicul român şi posturile generaliste de ştiri care au preluat ştirea ca ştirea zilei din obligaţie, este că Luminiţa Gheorghiu a lucrat sub îndrumarea lui Michael Haneke, spre exemplu, în 2000, alături de Juliette Binoche sau, în alt rol, alături de Isabelle Huppert.
 

Luminiţa Gheorghiu, "Catrina" din "Morometii", mai lipsea să joace in California Dreamin' ca să fie prezentă în cele mai bune filme româneşti de după Revoluţie (După dealuri (2012)Aurora (2010) , Francesca (2009)Nuntă mută (2008), 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile (2007), A fost sau n-a fost? (2006), Moartea domnului Lăzărescu (2005), Marfa şi banii (2001), etc)


'Muncesc îngrozitor de mult. Întotdeauna am fost conștiincioasă şi atentă, dar de ani de zile mi se pare tot mai complicat. 
La „Moartea domnului Lăzărescu”, de exemplu, nu-mi aduc aminte să fi fost mai mult de 5,8, maximum 8 repetiţii. De pe la 50 de ani m-a apucat frica [...] Dacă există actori care nu se frământă nu e bine! Eu am spus toată viaţa că trebuie să trăieşti pentru locul întâi, să trăieşti pentru nota 10 şi atunci poate iei un 9'. Răsplata? A fost premiată şi acum la nivel internaţional, după ce în 2007 primeşte premiul pentru cel mai bun rol secundar feminin la Los Angeles, pentru "Moarta domnului Lăzărescu".

Apoi regizorul 
Călin Peter Netzer a recunoscut în cadrul conferinţei de la Berlin prietenia care îl leagă cu protagonistul Bogdan Dumitrache, în viaţa reală. Dumitrache a avut roluri comune cu Luminiţa Gheorghiu în 'Moartea domnului Lăzărescu', dar a mai apărut şi în 'Loverboy', 'În derivă', 'Portretul luptătorului la tinereţe', 'Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii' sau 'Hârtia va fi albastră'.

2. Experiență cu piața germană pentru regizorul român - Călin Peter Netzer trăieşte în Germania de 12 ani.


    3. Stilul semi-documentar de filmare. În cadrul conferinţei de la Berlin regizorul a explicat cât de greu s-a filmat (două camere şi două lumini care trebuiau să se mişte mereu), cadre close-up care urmăresc foarte multe personajele pentru a oferi şi mai multă adâncime (şi nu neapărat în stilul 'static' al precedentelor producţii româneşti). Apoi, post-editarea a durat 2 luni. 126 de pagini de scenariu filmate în 30 de zile, în locaţii mici, apartamente. Deci foarte greu de filmat, dar uneori s-a filmat şi 16 ore pe zi.

    3. Selecţia diferită a festivalului de la Berlin, în comparaţie cu cel de la Cannes sau Veneţia. Der Spiegel a scris despre faptul că a 63-a ediţia a Festivalului de la Berlin a transmis astfel un mesaj de încurajare în faţa producţiilor cu bugete de filmare mult mai mari.

    5. Insight-ul regizorului şi al scenaristului. Călin Peter Netzer a spus că s-a inspirat foarte mult din relaţia acestuia cu mama sa. Chiar şi Luminiţa Gheorghiu, după ce a citit scenariul a spus că ştie personal o asemenea familie. Generalizând, insightul este universal valabil - mamele din lumea întreagă 'derapează' în ceea ce priveşte dragostea maternă. 'Dragostea ţine de patologic. Este un discurs despre iubirea mamei care trebuie înţeleasă dincolo de abjecţie, nu este un discurs despre rolul femeii în România', a comentat şi scenaristul Răzvan Rădulescu.

    6. 'Child's Pose' e o poziţie de yoga, chiar a existat o astfel de postură pentru personajul, Cornelia, în film, care a fost scoasă la montaj.

    All in all, filmele româneşti din 2010 au demonstrat ieşirea de sub kino-comunismul atât de blamat  ( 'Aurora', 'După dealuri'), spre o mutare a realismului mai în stilul lui Haneke.


    # About the Romanian movie 'Child's pose' awarded with Golden Bear at the Belin Festival.


    Foto: hollywoodreporter.com

    vineri, 8 februarie 2013

    Sampling on beer in Czech Republic (I)

    When I first got to Czech Republic a guy in the bus mentioned me that very day to be cautious with the Czech coins - that I can buy a lot of beers with that. How to do sampling on beer in CR where a wide range of beers is available, with more than 80 breweries?
    So we started with the local, the omnipresent beer of Brno - second largest Czech city -  'Starobrno'. Maybe the locals love this beer, but I've found it a little bit too bitter, and 'filling', how the Americans are calling the thing.

    Funny things was when we first stoped for a beer in CR, we asked for a
    'pivo' (beer), we got a ... Stella Artois (also the Americans are very fond of the Belgian beer)

    Then we hit a very local pub where they had a local brand called 'Ferdinand' (24 Czech korunas ≈ 1 euro) very tasty in the way that is a honey beer, maybe the first option for a girl, along with the dark version of Velkopopovicky Kozel (which is maybe one of the few Czech dark beers that has less alcohol - just 3,8% - than its blonde edition ). But the locals are appreciating the light-coloured ('svetle') version of Kozel, which I've found it to be plain water, we can say is very light and clear - the American refreshement type.

    As draught beer is normally served in half-liter glass mugs everywhere here and the waiters are asking you for 'another pivo' when you haven't finished your last pint, we really have to introduce Plzensky Prazdroj (Pilsner Urquell), which is the most popular, fair enough. The term 'pilsner' came into use when the brewery in Pilsen (Plzen) made the beer for the first time in 1842.

    The original Budweiser comes from Czech Republic

    The bohemian region has also another known brand, coming this time from south, Budweiser Budvar, brewed in Ceske Budejovice, exported very well, like Pilsner Urquell. The 'Czech Budvar' (Budweiser), the beer which calls itself 'the beer of kings' is different from the American Bud, and claimed, by the Czechs, to be the original Budweiser, though is not that much appreciated as a beer here. On the other hand Czech Budvar has also a 'Specialni pivo' edition that has no less than 7% alcohol.

    There's no king of the beer here, but tons of local delicious beers
    So it is quite impossible to say which Czech beer is the best. 'Radegast' has won the Czech beer of the year three times in a row. 'Velkopopovicky kozel' won the gold medal for beer in 1995. Then maybe 'Gambrinus', which is the biggest beer brand in selling number, telling maybe by its price.

    If we're discussing by the amount of malt extract used in the brewing process then the highest degree is served in a bottle by 'Pernstein' from Pardubice.

    You can find on the shelves of Czech supermakets also commercial and fancy models and cans -
    'Kopparberg' (a Sweedish pear cider), a glutten free beer like 'Celia' ( 'bez lepku 4%), but Czech are not going for cans and 0,33 ml bottles at all.


    Then
    'Bernard' is packed like Grolsch, 'Svijany' is a very good beer, 'Primator Weizebier' - 5also,  and so on. Let's mention also some en-gross brands ( 'Greslak' , 'Klasik' :), 'Pardal' ('vyladěné samotnymi pijaky = tuned by the consumers themselves', 'Branik' 4,1 %, etc. Again, another couchsurfer confirmed that she diggs Svijany beer and also Staropramen 12° nonfiltred.

    UPDATE! Someone asked us where is 'Lobkowicz', 'Krušovice' and 'Poutnik ' from our list . Oh, now we remember - we tried 'Lobkowicz' and 'Krušovice' since we got to CR - 'Krušovice' very good,  'Lobkowicz' we cannot remember much. But not 'Poutnik ' at all, so we've been offered this list with all the places in Brno where we can find the beer. Now we remember even more - we tried Policka in Boro pub - nice.

    Our beer-to-try-list: 'Indian ale'  and 'Weizen' (available for sure in 'The immigrant' pub (a good environment + 

    a delicious double hamburger, in Brno. Also, we've been advised to go to Středověká krčma in náměstí Svobody
    for a '
    Svijany' (again!) and also 'Korma' (the mixture of beer and medovina = special alcoholic drink made of honey). Also, to enjoy 'Litovelské pivo' and 'Cerna Hora' beer (which we tried couple of days ago, we found it very

    good. Also 'another Brno's small brewery is in the city centre, its called Pegas - worth to visit as well.

    So keep doing the sampling for us.

    Conclusion: First choice, of course – the Pilsner larger – top fermented and maturated at low temperatures – something that gave a name to the whole category.

    * The first Czech cookbook, written by Magdalena Dobromila Rettigova, included a recipe for beer soup!

    # Sampling pe bere în Cehia. Când am ajuns prima oară în Cehia un tip mi-a zis să am grijă de monedele lor pentru că o să-mi cumpăr multe beri cu ele. Făcând un top pe scurt al celor mai consumate beri ar fi Plzensky Prazdroj (Pilsner Urquel - pe bună dreptate - a introdus şi categoria de bere pilsner), Staropramen (ieftină şi decentă), apoi probabil Starobrno (omniprezentă ca firmă pe toate barurile, slabă ca bere). Starobrno e chiar amară şi 'less filling' cum spun americanii.

    Apoi Ferdinand (24 de coroane ≈ 1 euro) mai dulce, probabil cea mai bună bere pentru de fete din Cehia, alături de berea Cozel brună.

    Când am ajuns prima oară în Brno şi am cerut un pivo (bere), cum mi-a recomandat o prietenă, mi s-a adus un Stella Artois. Când în Cracovia într-un pub am cerut o bere bună ni s-a recomandat o bere din Cehia, deşi over-the-counter barmanul mai avea şi 8 branduri poloneze.

    vineri, 25 ianuarie 2013

    'Seven Psychopats': L.A at its best

    Just saw 'Seven Psychopats'. Nice as follows.

    Is against all gangsters cliches.
    'Paulo: Put your hands up!
    Hans: No.
    Paulo: What?
    Hans: I said no.
    Paulo: Why not?
    Hans: Because I don't want to.
    Paulo: But I've got a gun...
    Hans: I don't care.
    Paulo: It doesn't make any sense!
    Hans: Too bad!
    ..........................................................
    Zachariah: I'm going to be over to kill you Tuesday.
    Marty: [Nods] . That's good, I'm not doing anything Tuesday.'



    Good underground actors. Michael Pitt , Michael Stuhlbarg (both from the TV series Boardwalk Empires), Sam Rockwell (know from some classics, but also 'Frost/Nixon' and 'Choke', being the same psychopath also back there. Not to mention Christopher Walken or let's say Colin Farrell.

    Also, not to forget the natural born killer Woody Harrelson, although he did also political movies, plus No Country for Old Men and so on. + Tom Waits.

    Credibility. Farrell is well known also in real life to have an alcohol addiction and to be living in Los Angeles. L.A is also depicted as real as it gets, except with the kidnapping dogs scam. When talking about L.A you get also those Californian cars. There's this screenwriting-video making-actor-building industry in L.A that is perfectly underlined in the movie.

    Trivia. Farrell wakes up 5 times completely drunk in this movie. Is also funny how the gangsters are made humans by sticking them with some bunnies, flowers and cute dogs, crying and having problems handling condoms. You don't get that a lot in the gangester movies.

    Music that gets you and good video cuts. So that seems very low cost and realistic / local for LA.

    Screenwriting hints.'Is laywered', 'you cannot explode a head like that', some of the psychopaths really prove a screenwriter insight.

    sâmbătă, 12 ianuarie 2013

    Excentric presidential race for Czechs, in their first direct election

    Voters in the Czech Republic are choosing directly, for the first time, their next head-of-state, a successor for the President Vaclav Klaus.

    The candidates? Nine personages from whom to choose - two former prime ministers (frontrunners according to opinion polls), the noble austrian Foreign Minister, then a drama professor and composer (covered all over his body in blue tattoos), an ex-communist, and 3 women (an ex-actrice, a MEP, and the head of Eurosceptic Movement).
    Jan Fischer and Milos Zeman (billboard photo), the two ex-prime ministers had had hard times on getting over their past background - the former was member of the Communist Party, while the later's activity in the cabinet was quite controversial.
    Milos Zeman (photo above), the leftiest prime minister during 1998-2002 is a hard-drinking, chain-smoking politician, known for his witty put-downs of his political opponents, remarks BBC. But locals seems to complain about the fact Zeman, and other names like Democrat civil, Premysl Sobotka, are in the politics for more than 20 years. Zeman was for two years even member of ex communist party (KSC) .
    Vladimir Franz (photo above), also called 'The Avatar' communicates mostly on social networks. You're not supposed to know that much about his political platform when he has all his body, covered with blue tattoos, he is an art theacher, a painter, and a composer. All these, of course, for the delight of international press, mostly American journals.
    Karel Schwarzenberg (foto above) designed his position as a favourite one among the young urban voters, telling by his bohemian personage - quite atypique for our days' politics, not that much of a stiff diplomate, even if he dealt with politics on the Foreign Minister position, but more of a historian- intelectual looking. Like a truly man from the Interbelics, a figure like that would have been validated 80 years ago without second-guesses.
    One student told me about Schwarzenberg that 'he speaks very nice', when I asked why she's endorsing Karel with the funky yellow-pinky badge (photo down). Should the urban endorsing be enough? On the other side, youngsters were complaining that he's too old (75 years of age). Leaving this aside his name is closely linked to the country's first president, the late Vaclav Havel, and that of course is bringing him a nice image capital, for the second round.

    In Romania (or other less open-minded country) all these personages would have been seriously scrutinized and analyzed in a very pejorative-caricaturistic way, both by tabloids and quality press, so from this point of view it seems fair enough how their platforms are received here.

    Schwarzenberg represents also a political party TOP 09 (right) among candidates, together with the VP of social-democrats (CSSD) Jiri Dientsbier, and VP of another right movement OSD, Premysl Sobotka.
    The election will go to a second round two weeks later as no candidate won 50% of the vote, Zeman scoring first (24,21%), followed by Schwarzenberg (23,40%). Polling stations opened on the 11th of January and they have been closed until this hour as everyone expects to see the first president chosen by direct vote, and not the Parliament as it was before. The change in the election system happened after the controversy over Klaus's re-election, and was officialised as a election method since 2012.

    The president of Czech Republic has the right to name and dismiss the prime minister and other members of the cabinet, to promulgate laws voted by the Parliament or to cast his veto vote. Can also name members of Central Bank, jugdges and army generals.

    The presence at the election polls is was said to have been around 70 percent for Friday and Saturday, 11 and 12 of January, according to Czech press. Whoever wins 2 weeks from now on, the Czech Republic will have a better cooperation with EU, after the end of Vaclav Klaus, the irascible president, who once likened the European Union to the Soviet Union.

    # Cum comunică candidaţii prezidenţiali din Cehia - fostul ministrul de Externe Karel Schwarzenberg, (membru al unei monarhii) are insigne în care apare purtând o creastă roz, iar candidatul artist Vladimir Franz este tatuat pe tot corpul.