DE CE A PRIMIT "THE ARTIST" 10 NOMINALIZĂRI LA OSCAR

"The Artist'' e un film surprinzător de alert pentru o peliculă alb-negru, mută și cu doar 1 minut și 16 secunde de voce pe final.

Pe Jean Dujardin l-am ratat complet până acum, poate doar cu ocazia personajului lui Octave Parango, din "99 francs" am fi putut să-l mai vedem. Pe ea, Bérénice Bejo, nu simt nici o vinovăție dacă am fi ratat-o până acum (a avut un rol in "A Knight's Tale"), iar senzația e că rolul lui Peppy Miller ar fi putut fi executat de oricine la fel de bine. E mai notabil John Goodman, (din Barton Fink, The Flintstone, Blues Brothers, The Big Lebowski, Futurama, O Brother, Where Art Thou).

Dincolo de certificarea Oscarurilor, filmul a primit premii sau nominalizări la cele mai importante festivaluri de film din SUA, Marea Britanie, Spania sau Italia. Pentru că este genul de film elitist asemănător autorilor elitiști care pleacă acasă cu Nobel, ce apar de nicăieri și care te obligă un an să-i "recuperezi".

Ceea ce face din "The Artist'' un film de Oscar este tocmai contextul său. Dacă ar fi fost lansat în 1927 ar fi fost un nou film mut-alb-negru de succes. Astăzi e o dublă provocare pentru cei din categoriile: "nu am răbdare cu un film mut" și "mă plictisesc de mor la un film alb-negru". La fel de bine, dacă ar fi fost lansat în anii '30 și redescoperit astăzi ar fi fost cu ușurință un film CAMP, în genul "ED WOOD", numai că nu a fost niciodată un film prost, ci unul apreciat din start. Și cum nu este genul de film din care îți iei replici pentru viață, compensează prin muzică, costume și scenariul original.