Ajungem acasă ca să ne încărcam poze pe FB. Selectăm, modificăm, tag-uim, punem 10
mâncăruri pozate care dau bine. Orele noastre de somn sunt pentru hack-uit prietenii. Dacă nu-ți pui job-ul la profil ești un pierde-vară, dacă ți-l pui trebuie să sune pomposo-neserios.
Ne sorbim cafeaua derulând un site nemaivăzut de fotografii, skipând ultimele campanii bifate de bloggeri. În weekend nu ratăm ocazia de a mai posta 2-3 poze negre mișcate: până la urmă putem merge și singuri în pub-uri - ne găsește lumea după check-in-uri.
Bucuria nu e până nu e postată pe FB, de parcă nu am asimila o veste bună dacă nu o spunem cuiva drag. Nu mai suntem chiar civici și nu mai suntem chiar rideri, dar în FB suntem mai ziariști, mai digital copywriteri. Dar dacă mergem la schi tot trebuie să afle jumatate din listă.
Când e o formă de
decență că unii încă nu au net pe mobil părinții noștrii încep să ne urmărească tot pe FB. Colegii noștrii mai întârziați din open-space se trezesc din cinci în cinci minute râzând înfundat pe sub căștile mari după ce
restul citiseră gluma TNR acum o oră. Cei mai înfocați dintre noi avem și pagini proprii cu
micile noastre proiecte și toti vorbim în franceză, germană, mai ales IT (-> "înțeleptul de citat")
O prietenă îmi zicea zilele trecute că nu vrea să mai audă de mail și de FB. Poate fiindcă e account și acolo creșterea economică ține de suta de mailuri/zi.
Am stat o lună fără FB și mă simțeam nesigur, desi de fapt altii se simteau nesigur pentru mine. Dar era de parcă nu mai trebuia să merg la un job-part time. Acum prestez project-based pentru ca da, FB e funcțional, însă mi-e teamă când nu am timp de pasiunile mele. Nu vreti sa se mai intrebe din cand in cand lumea de ce dispareti de pe FB? Sau mergeți la Summerwell 2013, pentru tipii ăia cu XX pe care îi pune toată lumea tot pe Facebook. Sau la PLAI sau ieșiți pe stradă și faceți poze să avem ce pune pe FB.
Ne sorbim cafeaua derulând un site nemaivăzut de fotografii, skipând ultimele campanii bifate de bloggeri. În weekend nu ratăm ocazia de a mai posta 2-3 poze negre mișcate: până la urmă putem merge și singuri în pub-uri - ne găsește lumea după check-in-uri.
Bucuria nu e până nu e postată pe FB, de parcă nu am asimila o veste bună dacă nu o spunem cuiva drag. Nu mai suntem chiar civici și nu mai suntem chiar rideri, dar în FB suntem mai ziariști, mai digital copywriteri. Dar dacă mergem la schi tot trebuie să afle jumatate din listă.
O prietenă îmi zicea zilele trecute că nu vrea să mai audă de mail și de FB. Poate fiindcă e account și acolo creșterea economică ține de suta de mailuri/zi.
Am stat o lună fără FB și mă simțeam nesigur, desi de fapt altii se simteau nesigur pentru mine. Dar era de parcă nu mai trebuia să merg la un job-part time. Acum prestez project-based pentru ca da, FB e funcțional, însă mi-e teamă când nu am timp de pasiunile mele. Nu vreti sa se mai intrebe din cand in cand lumea de ce dispareti de pe FB? Sau mergeți la Summerwell 2013, pentru tipii ăia cu XX pe care îi pune toată lumea tot pe Facebook. Sau la PLAI sau ieșiți pe stradă și faceți poze să avem ce pune pe FB.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu