Serialul 'The Pitch': un 'Mad Men' mai new media?

Clienţi precum Subway, Angelico (Campari), Waste Management, PopChips, Marriott pitchuiesc agenţii din toată America - The Hive, Bozell,  WDCW, Ad Store, etc. Cam despre asta e noul 'Mad Men' - serialul care rulează tot pe AMC ca şi celebrul 'Mad Men'. Dacă Mad Men era 'so 60's', 'The Pitch' e puţin mai coafat - surprinde bine atmosfera creativă din jurul unui pitch, dar nu prezintă mari campanii, mari conturi, mari agenţii creative.

În schimb face un lucru puţin mai drăgut care-i lipsea lui Don Draper, arată că agenţia chiar e un loc de oameni şi emoţii (lucrurile nu mai merg aşa de bine când îţi lipseşte un strateg, când ai doar un no-man la brainstorming, când sunt conflicte în conducere, când client-ul cel nou are emoţii), ceea ce cu Don Draper nu se întâmpla niciodată.

Agenţiile McKinney (cu filiale in NC, New York) şi WDCW se lupta în primul sezon pentru contul Subway, acestea având la dispoziţie 6 zile pentru încuraja un mic-dejun mai sănătos în cadrul lanţului de restaurante. Conceptele sunt 'Let's fix breakfast şi 'Breakdance your breakfast', din partea primei agenţii şi 'Don't be a zAMbie', din partea WDCW.

"Wong, Doody, Crandall, Wiener is the most awarded independent advertising agency on the West Coast. Founded in 1993 with offices in LA and Seattle, we are 150 people providing fully integrated capabilities for traditional, digital and social-media communications", este descrierea impresionanta de pe site-ul WDCW, totusi aceasta pierde pitchul în favoarea primei agenţii.

i.

SK+G şi The Ad Store se luptă în cel de-al doilea serial pentru contul Waste Management.

"Sleepless nights well spent. We’d like to thank the countless cocktail napkins, Post-It notes, gas station receipts and shopping lists that aided in our creative process", e prezentarea de pe site-ul SK+G. Acestia câştigă contul.

În următoarele seriale se pitchuiesc clienţi precum Clockwork (The Hive vs FKM), Frangelico (Kovel Fuller vs Ad Store), JDRF (Muse vs Bozell) si C. Wonder (WomenKind vs DIGO).

Nu e vorba doar despre planning sau doar de munca de creatie, cum s-ar crede, ci mai mult despre febra unui pitch care îţi poate salva agenţia, despre cum îţi cunoşti agenţia contra-candidată la prima întâlnire, despre cum se fac prezentările pe picioare şi la nivel mai mare şi cum se aleg oamenii care merg la prezentări, despre brainstormingul extrem la care apeleaza unele agentii - când le iau tuturor angajaţilor telefoanele pentru o zi şi îi închid într-un acvariu, când creativii nu-şi mai văd familia cu zilele etc.

‘Bucharest, the city on the move’

‘Bucharest, the city on the move’ are putea fi un claim bun pentru o campanie de promovare turistica a Capitalei. ‘On the move’ in cluburile bucurestene era oricum o imagine buna pentru milioanele de turisti care ne vizitau anual tara. Dar ‘on the move’ caracterizeaza si curentul fit care ii cuprinde treptat pe bucuresteni. Mult mai multe biciclete (prieteni cu masini care ‘trec’ pe biciclete), role, skate-uri, trotinete şi alte articole sportive pe oricâte roţi.



Mă refer la oameni care fac jogging in parcurile mari (nu doar in timpul saptamanii), care au mers la un BRD Nastase Tiriac Trophy care chiar a avut o atmosfera de turneu mare (mai putin clientela de pe ‘Dorobanti’), la grupuri grupuri care se organizeaza si merg ba la fotbal, ba la baschet, ba la volei. Vad oameni care au echipamente sportive de bun simţ, au Asics-uri, ştiu să aleagă un adidas de jogging şi ies tot mai mult din rutina sălii de sport.

Cati biciclisti sunt in Bucuresti s-a vazut cel mai bine la Marsul Biciclistilor, cand picata in Bucuresti dupa ceva timp am zis, o Doamne, chiar se intampla lucruri and ‘is gonna be huuuge’.

Cati joggeri sunt vezi cel mai bine in Herastrau cand daca esti la o terasa si vezi grupuri grupuri de alergatori care se pregatesc pentru maratonul de pe 19 mai. Mai nou, lume care mananca tot mai multe fructe uscate si bea apa simpla, ca noul lor ‘Cola’, ii vezi iesind la picnicuri sau mutandu-se pe terase pe la Romana- Universitate, afara din Unirii-Dorobanti, purtand adidasi si pantaloni confortabili si urati chiar si la serviciu, mergand la Fru Fru sau la alte restaurante eco mai ieftine pentru un shake / suc de fructe natural, îi vezi mâncând fructe la prima ora si salate la pranz în loc de iaurturi cu arome de fructe.

Incet, incet lumea afla si de seminţe de Chia şi mănâncă tot mai puţină carne, lactate, pâine, şi se uită tot mai des pe etichete. Încet încet toţi pronunţă Men-ci-ni-cop-schi şi trec prin toate dietele ani buni până se ţin cu adevărat de un mod de viaţă sănătos.

Şi după nu ni se mai par portocalele fructe pe care le mănânci doar iarna, ci începi să foloseşi blenderul tot mai des şi shake-ul ca mod de viaţă.

Dar, cât de bine poate fi Bucureştiul ne dăm cel mai bine seama tot acum când toate maşinile încă sunt blocate pe autostradă, pe drumul de întoarcere de la mare. Dacă ne-am convinge fiecare câte un prieten să mai lase maşina pentru bicicletă ar fi ceva, pentru că iar vine luni şi o să ne urcăm cu bicicletele pe trotuar.

Foto: Photodesign.ro

Cum spuneam: ce a pregătit Pițurcă la antrenamente?

Schimbări. Schimbările ilogice față de jocul cu Ungaria – Mutu și Chipciu, salvatorii și nu numai salvatorii în genul Claudiu Răducanu, dar și cei mai în formă și periculoși atacanți – au fost netitularizați cu Olanda. Au apărut doar câteva minute pe teren când România era condusă deja cu 3-0. Apoi schimbările ilogice din meciul cu Olanda, Adi Popa, cel mai bun jucător, înlocuit. Wha'?! 

Nu tu apărare. Aici poate Pițurcă nu a avut prea multe soluții. Dar totuși Gardoș a fost ‘Goianul’ de la Budapesta, ca și în alte meciuri, fiind dintotdeauna jucătorul împins de Piți și la Națională și la Steaua. Plus, Gardoș nu a fost nicioadată preferatul lui Reghecampf la Steaua, crescându-i mai degraba cota lui Szukala. Impresarilor, dați-vă jos de pe Națională! Dacă mai punem că și Chiricheș a greșit la primele doua goluri...

Pantilimon intră tot la apărarea dezastru - "s-a culcat" după minge la primul gol, spectator la "capul" lui Van Persie, iar la ultimul gol a respins in față șutul lui Lens. Deci, din nou netitularizarea lui Tătărușanu intră tot la schimbări neinspirate.

Nu tu atac.Tănase titular( !!), Stancu şi Grozav. Serios, ce performanțe recente îi recomanda pe cei 3 ca titulari? Iarăși, Pițurcă își încalcă unul dintre principiile lui de bază – titularii să fie jucători în formă bună la echipele lor de club. Blufare. Apoi, a argumentat că Grozav a avut un efort fizic bun. Mda, îl cam recomanda vârsta. Mutu intră in minutul 68, dar ce mai aştepţi de la "Briliant" la 0-3?! Arma fatala, a?

Deci schimbarile il recomanda total pe Pițurcă. Cred că Vica și-ar fi dat seama că trioul Chipciu-Mutu-Torje ar fi atacat mai bine decât Tănase-Stancu-Grozav. ‘Chipciu, din cîte-mi dau seama, a fost odihnit pentru meciul cu Trinidad-Tobago din 4 iunie’, înțeapă MM pe FB.

Scuze penibile. Cum că stelisții au fost obosiți. 4 jucători au fost de la Steaua, iar cifrele arată că au fost cumva printre ‘remarcații’ meciului, cu excepția lui Tănase și Gardoș. Dar chiar Reghecampf se întreba de ce Pițurcă a început cu Tănase, care nu mai jucase în ultimele 2 meciuri de campionat și nici nu excelase în meciurile anterioare.

Bulversarea marca Pițurcă. Cum arată o declarație de selecționer plătit cu 400.ooo: ‘Avem şi noi un contract. Sîntem încă în cărţile calificării. Nu e aşa uşor să îţi dai demisia! Vom mai pierde jocuri, dar, deocamdată, sîntem bine!’(conform GSP.ro). Deci niciuna dintre propozițiile din cadrul declarației nu are vreo legătură cu cea din urmă/de după.

Lipsa comunicării și nerecunoașterea greșelilor. Fixisme şi orgoliu. ‘Bine că avem o perioadă bună la dispoziţie să punem totul la punct pînă la meciul următor’, ‘steliştii nu au fost pregătiţi fizic!’, etc.

Lipsa încrederii, complexul inferiorității. ‘În rest, am făcut tot ce-am putut, ba am şi atacat în unele momente’[…]"Eşti nebun, cum să-i baţi pe ăştia?" (Pițurcă, conform Gsp.ro). Mai grav este că lipsa de încredere se transmite și asupra unor lideri ai Naționalei, cu experiență la nivel internațional. Exemplu, Raț: "Era de aşteptat să pierdem în Olanda, era greu să facem faţă unei asemenea echipe. [...]şansele de a merge la baraj există". Pe de alta parte increderea adversarilor nu se transforma in superioritate : ‘Eu personal am pierdut mingea de cîteva ori, dar învăţ din astfel de meciuri’ (fundaşul Stefan de Vrij).

Cum arată jocul. Chiar dacă Pițurcă ne-a adus 3 calificări contează cu și cum arată echipa. E interesant de urmărit cum se mișcă românii la golul cu capul al lui Van Persie.

Piturca a ajuns la 82 de partide pe banca tehnica a echipei nationale de fotbal a Romaniei, la o partidă distanţă de recordul lui Anghel Iordanescu.

VIDEO! Ryan Gosling, 3 new trailers for 2013

Only God Forgives. Very new but the print / cover and the idea makes us very eager.



The place beyond the pines

Description: A motorcycle stunt rider turns to robbing banks as a way to provide for his lover and their newborn child, a decision that puts him on a collision course with an ambitious rookie cop navigating a department ruled by a corrupt detective.

Leaving this apart, the movie is the first one with Ryan and, ..., Eva Mendes.



Gagster Squad reminds us of Boardwalk Empire.

Mi-e dor de Cărtureşti.

De mama, mâncarea ei şi mătuşile mele. De mirosul de covrigi de la metroul Victoriei şi mucegaiul de la Poli, aici avem doar miros de 'nuts' caramelizate. Plus de 'Jeg'-ul desfiinţat din FJSC-ul comunist.

De tenis, cum echipamentul şi racheta mi-ar fi ocupat tot trollerul. De Calea Victoriei. De biblioteca de la Head şi de colegii de la Antena.

De poker şi de cel care m-a învăţat poker, deşi îl găsesc şi în Londra.

De Green Hours. De covrigii luaţi într-o fugă de la 'Luca', de la Unirii, când stai la Atelierul Mecanic. De Atelierul Mecanic. De interviurile cu oameni deştepţi. De Humanitas şi de Ioana Pârvulescu, pe care nu am cunoscut-o niciodată şi despre care mă tot mint că am să-i iau vreodată interviu în Viena. Deci de Gaudeamus şi Bookest.

De Animest, (la) Patria, Union sau orice alt cinematograf mic, cochet, cu scaune incomode şi vechi, dar unde nu dai peste oameni deranjanţi, ci peste o selecţie minunată de filme. Deci şi de MŢR şi de restaurantul de la NMŢR.

De ieşirile cu mama, sâmbătă dimineaţa la Agneza, în Călăraşi, destul de de dimineaţă, pentru o îngheţată cu cornet din ăla mişto. N-am convins-o niciodată să mergem la cafele, deşi îi place mult cafeaua. Mi-e dor, deşi ieşirile se făceau super de dimineaţă şi apoi să spunem că făceam şi piaţa. Mi-e dor ca toate rudele să mă întrebe 'Şi ce mai faci, Cristina?' , deşi după 5 minute mă simt aşa de prost că nu fac mare lucru.

Mi-e dor de Atelierele Cool de la Orange şi nu doar pentru că erau pe Victoriei, mi-e dor de agenţii, 5-7 în câte am fost, de Noaptea Agenţiilor, Noaptea Institutelor şi a chestiilor deschise, când de obicei închiriai cu fosţii biciclete şi era ploaie. Mi-e dor de vodcă cu suc de mere, ca în anul doi 'à la fac', deşi niciodată n-am înţeles de unde vine pofta asta, fiind o băutură foarte proastă.

Mi-e dor de Agronomie, de tenisul de acolo şi de foştii mei prieteni decadenţi care m-au făcut să mănânc cozonac chiar înainte de Paşti şi apoi after hours pentru a ajunge să mă spovedesc, dar era prea târziu. Mi-e dor de Herăstrău, mai ales că am descoperit şi noi joggingul, dar şi pentru cozile infernale la biciclete.

Mi-e dor de portarii din toate căminele pe care i-am avut, mai puţin de domnul Trandafir, mai mult de femeia din Grozăveşti care avea tot timpul, literally, Cola şi seminţe în tură şi care am descoperit - era din aceeaşi localitate ca mine. OK, şi de portarul care era tot timpul mai chefliu, de administratorul nostru foarte haios, domnul Traian.

Mi-e dor de mersul pentru luat pachetul duminică la prânz, de mersul autobuzelor cu toate numerele de înmatriculare şi orele de sosire - plecare pe care le-am notat vreodată pe hârtiile foştilor iubiţi, abia trezită de telefoanele mamei. Deci de Obor, cumva şi de glumele proaste ale lui Grigore.

De zona piaţa de Flori şi fostul The Ark, chiar dacă nu am ajuns la concertul ăla cu 'I blame Coco'. De etajul din acea clădire cu Şerban Alexandrescu încercând să fie naţinalisto-festiv când comanda mâncare, voia 'sărmăluţe cu ardei şi cu smântănica şi mămăliguţă', dar bineînţeles că aveau doar ceafă de porc şi cartofi prăjiţi.

De toate interviurile şi recenziile şi reportajele făcute vreodată prin festivaluri sau gig-uri sau biblioteci şi modul absolut tâmp în care bodyguarzii te lasă să intri liber în cluburile mici sau mari, când vedeau orice fel de acreditare de presă. Mi-e dor de Summerwell şi de Peninsula şi de Bestfest şi de Baha şi alte Beckxperience-uri, deşi am ratat Pink Martini.

De cazurile de targă de la Antenă, atunci când cineva trimitea şi restului de redacţie articole TNR şi fiecare râdea la o diferenţă de câteva minute, decalat, pe sub birou, atunci când avea timp să DEA CLICK AICI PE LINK. Existau şi excepţii mai savuroase, fireşte, când cel care descoperea primul bomba de ştire citea cu voce tare către toată redacţia, prilej cu care ratam toate breaking news-urile orei şi timp de 5 minute eram sedaţi de râs ca nişte copii proşti. Şi era atât de ciudat cum discutam noi cu seriozitate de subiecte cancan şi râdeam pe bune de DSK sau criza mondială. Când aveam timp pentru şcoală uneori, pentru câteva minute, trebuia să urmăresc şi cine ştie ce emisiune de seară, iar câteodată când aveam o prezentare la FJSC la care trebuia să particip şi fizic, mai primeam mesaj de la Andreea cu 'vezi că e Arafat pe Realitatea' şi 'o să intre şi Băsescu'.

N-o să uit samplingul pe bere dinainte să plecăm la Peninsula, sau pe lapte, dinainte să plec în State, pentru că se lucra pe bere sau pe lapte.

Dincolo de astea, mi-e dor de satul bunicilor din Ciocănşti, deşi lucrurile se cam urbanizează. Mi-e dor recent de Luminiţa Gheorghiu şi de Lia Bugnar şi de Vlad Ivanov sau Radu Paraschivescu, de parcă i-am cunoscut vreodată.

I-aş invita pe toţi laolaltă la un ceai ca într-un roman rusesc sau englezesc. Nu mai ştiu cum era.

De ce s-a luat Ursul de Aur pentru 'Poziţia copilui': 'Muncesc îngrozitor de mult'

Studiu de caz despre 'Poziţia copilului' după ce presa s-a mutat pe alte subiecte.

1. Alegerea şi distribuirea unor actori fireşti - Bogdan Dumitrache şi mai ales Luminiţa Gheorghiu. Ceea ce poate nu ştie publicul român şi posturile generaliste de ştiri care au preluat ştirea ca ştirea zilei din obligaţie, este că Luminiţa Gheorghiu a lucrat sub îndrumarea lui Michael Haneke, spre exemplu, în 2000, alături de Juliette Binoche sau, în alt rol, alături de Isabelle Huppert.
 
Luminiţa Gheorghiu, "Catrina" din "Morometii", mai lipsea să joace in California Dreamin' ca să fie prezentă în cele mai bune filme româneşti de după Revoluţie (După dealuri (2012), Aurora (2010) , Francesca (2009), Nuntă mută (2008), 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile (2007), A fost sau n-a fost? (2006), Moartea domnului Lăzărescu (2005), Marfa şi banii (2001), etc)

'Muncesc îngrozitor de mult. Întotdeauna am fost conștiincioasă şi atentă, dar de ani de zile mi se pare tot mai complicat. La „Moartea domnului Lăzărescu”, de exemplu, nu-mi aduc aminte să fi fost mai mult de 5,8, maximum 8 repetiţii. De pe la 50 de ani m-a apucat frica [...] Dacă există actori care nu se frământă nu e bine! Eu am spus toată viaţa că trebuie să trăieşti pentru locul întâi, să trăieşti pentru nota 10 şi atunci poate iei un 9'. Răsplata? A fost premiată şi acum la nivel internaţional, după ce în 2007 primeşte premiul pentru cel mai bun rol secundar feminin la Los Angeles, pentru "Moarta domnului Lăzărescu".

Apoi regizorul Călin Peter Netzer a recunoscut în cadrul conferinţei de la Berlin prietenia care îl leagă cu protagonistul Bogdan Dumitrache, în viaţa reală. Dumitrache a avut roluri comune cu Luminiţa Gheorghiu în 'Moartea domnului Lăzărescu', dar a mai apărut şi în 'Loverboy', 'În derivă', 'Portretul luptătorului la tinereţe', 'Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii' sau 'Hârtia va fi albastră'.

2. Experiență cu piața germană pentru regizorul român - Călin Peter Netzer trăieşte în Germania de 12 ani.

3. Stilul semi-documentar de filmare. În cadrul conferinţei de la Berlin regizorul a explicat cât de greu s-a filmat (două camere şi două lumini care trebuiau să se mişte mereu), cadre close-up care urmăresc foarte multe personajele pentru a oferi şi mai multă adâncime (şi nu neapărat în stilul 'static' al precedentelor producţii româneşti). Apoi, post-editarea a durat 2 luni. 126 de pagini de scenariu filmate în 30 de zile, în locaţii mici, apartamente. Deci foarte greu de filmat, dar uneori s-a filmat şi 16 ore pe zi.

3. Selecţia diferită a festivalului de la Berlin, în comparaţie cu cel de la Cannes sau Veneţia. Der Spiegel a scris despre faptul că a 63-a ediţia a Festivalului de la Berlin a transmis astfel un mesaj de încurajare în faţa producţiilor cu bugete de filmare mult mai mari.

5. Insight-ul regizorului şi al scenaristului. Călin Peter Netzer a spus că s-a inspirat foarte mult din relaţia acestuia cu mama sa. Chiar şi Luminiţa Gheorghiu, după ce a citit scenariul a spus că ştie personal o asemenea familie. Generalizând, insightul este universal valabil - mamele din lumea întreagă 'derapează' în ceea ce priveşte dragostea maternă. 'Dragostea ţine de patologic. Este un discurs despre iubirea mamei care trebuie înţeleasă dincolo de abjecţie, nu este un discurs despre rolul femeii în România', a comentat şi scenaristul Răzvan Rădulescu.

6. 'Child's Pose' e o poziţie de yoga, chiar a existat o astfel de postură pentru personajul, Cornelia, în film, care a fost scoasă la montaj.

All in all, filmele româneşti din 2010 au demonstrat ieşirea de sub kino-comunismul atât de blamat  ( 'Aurora', 'După dealuri'), spre o mutare a realismului mai în stilul lui Haneke.


# About the Romanian movie 'Child's pose' awarded with Golden Bear at the Belin Festival.

Foto: hollywoodreporter.com