Dacă aveam genunchii ,,curcubeu’’ era pentru noi un titlu de mândrie. Pentru că fiecare vânătaie şi cicatrice avea în spate o altă poveste, pe care o complicam la infinit. Câţi copii mai sunt astăzi roşii în obraji?Dar şi aveam de unde alege: ,,Frunza, Capra, Bidon(aş)ul, Ţară,Ţară vrem ostaşi!’’ plus altele mai inofensive, Remi, Monopoly,Gropiţa, Luna,Adevăr sau provocare care s-au păstrat şi astăzi dar cu eticheta de desuete. Dar azi ne putem învineţi doar degetele tastând haotic tastatura. Aveam şi noi acestă ipostază. Aveam jocurile pe Tv, care trebuia să le primim de sărbători , dar pe care le descopeream în canapele dinainte şi pe care până să le primim le şi închideam. Noi nu jucam Fifa, ci fotbal în curtea şcolii.
Sunt multe! Cazematele pe care le construiam pe dealuri şi campuri (acum dealul din faţa blocului meu e plin de vile), aminitirile şi chiotele de la derdelus iarna plus alte cazemate în faţa blocului, serile petrecute pe casa scării când era frig afară, anunţul că au început desenele animate de la 7 ‘’deseneeeeeeeeeeeeeee'’, alfabetarul din clasa I, caietele pe care învăţam caligrafia, cariocile care abia apăruseră prin librarii, şi faptul că mâncam cu placere o pâine întreaga până acasă. Ce diete frate, eşti nebun!
Îmi amintesc de moneda de aluminiu de 5 lei pe care mi-o arunca mama de la et 5 dupa ce tipam vreo 10 min de jos dupa ea(de frica sa nu urc si sa ma opreasca in casa), moneda cu care plateam tigancile pentru “guma care se topea” si “guma adevarata” cu surprize!!! colectiile de surprize de la guma cu masini, aia turbo, sau cu printese, alea cindy…. Turbo erau groaznic de tare cu abţibildurile aferente cu maşinuţe ce înveleau guma (astea apăruseră totuşi după revoluţie); Îmi este tare dor de vremurile în care făceam schimb cu maşini din gumele Turbo.
Abia asteptam să vină şi la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala...
Noi am baut primii Coca-Cola la sticlă şi am descoperit Internetul.Pepsi cola! tot pe sub mână! Aduceau cate o ladita din care primeam cred 1/luna…ceva de genul…sau le pastram pana la o viitoare onomastica/zi de nastere/sarbatoare!( Clasica ziua de nastere din copilarie cativa vecini, un tort…)De obicei la ascundea in birou..şi îl încuia cu cheie scoteam sertarele si luam câte sticle vroiam… Sticlele PET ? ) o sticla de Mirinda din Franta la Pet , ceva in genul a 2L, dreptunghiulara… cat am admirat sticla aia! cat compot a vazut sticla aia …pana mi-a aruncat-o maica-mea ca se facuse maro!:)) si se speriase sa nu ma imbolnavesc! Şi am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Copilăria oare înseamnă : Pc, Mac sau jetix ?
Baietii îşi scriau numarul fotbalistului preferat cu pasta de dinti pe tricouri, iar fetele si-au cusut pe blugi stelute si inimioare. Gig shic indeed, nu? Să nu mai spun de vestita mea fustă de blugi!!! am purtat-o până nu am mai putut să o trag pe mine! Îmi era mică dar refuzam cu stoicism să cred asta! adica cum? să nu mai pot / era sf lumii! eram ca şi cu o uniformă! peste tot cu ea… era cel mai de preţ articol vestimentar…ce blugi diesel/kenvelo etc…de azi! ăştia nu fac nici cât negru sub unghie acum! Plus incredibil...vechiurile trenciuri..care acum sunt on the stage..si ochelari pătrătoşi în degradee.Când mi-am cumparat adidasi “cu scai’’ , toată şcoala era la picioarele mele eram vedetă.. ce mai..
Pegasul cu coarne mari şi roata lată pe spate cu care am dat pe spate blocul când l-am primit cadou şi vecina de la 3 care în fiecare zi bătea în ţeavă că iar alerg prin casă, iată că nu eram tocmai idle.
De 1 mai se mergea la padure, se facea rost de mititei, ceva Bere FELIX, tinuta la apa rece de fantana… nu aveam “cooler” pe vremea aia, venea unchiu cu minunatia lui de casetofon, legat la bateria de la Dacie. Puneau o caseta cu muzica “banateana” fiind pe post de manele. Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si Michael Jackson, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam!
Când era Dallas sau Caracatiţa şi toata familia statea in fata televizorului (eu ma speriam groaznic de muzica aia din Caracatiţa) şi nu întelegeam cum pot spune prezentatorii totul pe de rost! aşa ma păcalea mamaia mea sa invat poeziile pt gradi’:” vezi mamaie, învata şi tu ca la televizor, să spui şi tu aşa frumos cum spune tanti aia!” heheh…
La 22 se încheia programul şi nu mai aveai ce să vezi la TV… încercaţi să vă imaginaţi azi că la ora 22 nu mai aveţi nici net, nici tv, calculator.. nimic, poate nici curent. Mais non, cum o fi?Dumnica seara ne culcam odata cu gainile deoarece, pe langa faptul ca se lua lumina..ne lasau ai mei dimineatza la coada la ora 5 la paine, respectiv lapte…la lapte cateodata scapam ushor deoarece ne lasam la coada doar plasele cu sticlele, revenind dupa o ora -doua sa ne alaturam plaselor abandonate fara mila care inca nu ajunsesera la tejghea..;)
Mai ţineţi minte toamna cînd se cumpărau sacii ăia imenşi de cartofi, ,,atent selecţionaţi’’?? Care la noi stăteau pe balcon şi era un tam-tam întreg când se anunţau temperaturi nocturne sub 0 grade…”să îi băgăm în casă că îngheaţa la noapte….”
Noi am fost ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Mario, tancurile?pe care acum le-am regasit cu bucurie pe Nintendo). Spuneam mişto şi fain în loc de cool.
Noi suntem cei care încă au mai “cerut prietenia”, care încă roşeam la cuvântul “sex”, care dădeam cu banul care să intre in farmacie să cumpere prezervative, pe care apoi să le umplem cu apă şi să le aruncăm în capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperând ca persoana iubita va citi acolo unde scrie “De cine îţi place?” că ne place de el/ea. Apropo, abia aşteptam la chefuri sa jucam “Flori, fete sau băieţi”, sau “Adevăr sau Provocare”, sau orice ne dădea un pretext să “pupăm pe gură” pe cine “iubeam”.
Este uimitor că încă mai suntem în viaţă, pentru că noi am mers cu bicicleta fără cască, genunchiere şi cotiere, nu am avut scaune speciale in maşini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cădeau din greşeala pe jos, nu am avut pastile cu capac special să nu fie desfăcute de copii, nu ne-am spălat pe mâini după ce ne-am jucat cu toţi câinii şi toate pisicile din cartier, nu am băut doar apa îmbuteliată, nu ne-am tăvălit şi bălăcit prin toate bălţile şi nu am ţinut cont de câte lipide şi glucide mâncăm, părinţii noştri nu au “child proof the house”, ne-au trimis să cumpărăm bere şi vin de la alimentară, şi câte un pachet de ţigări de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revoluţie, noi am fost martorii a trei schimbări de bancnote si monede, noi am râs la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV,
Suntem o generaţie de învingători, de visători, de “first-timers”…Dacă citeşti şi ai căzut măcar un pic pe gânduri, eşti de-al nostru!
PLUS
· enormul “dicţionar literar” al lui George Calinescu (pe care îl foloseam mai mult pentru presatul frunzelor, florilor.etc).;
· perniţele de şampon de urzică, tata folosea în schimb săpun de casă, facut chiar de bunica în bucătărie sau la ţară în curte din pelin;
· diapozitive cu U.R.S.S aduse de părinţi,colecţii de timbre;
· cititul sau făcutul lecţiilor (niciodata nu mi-a placut “temele”) la lumânare, ca nu mai era curent; am citit “Licurici”, “Pif” Cireşarii sau Toate pânzele sus.
· mersul cu masina doar in zilele pare, respectiv impare, dupa caz, depinzand de numarul de inamtriculare.. (ahh, asta chiar mi-a dat un fior);
Vreau sa ma mut inapoi la bloc! vreau cornete, bicicleta mea ruseasca şi geaca de blugi! da, sunt o comunista, omorâţi-mă. VREAU INAPOI!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu